Ion N. DIMA (IV)
Dima a facut parte si din delegatii ale organizatiei P.N.D. care au dus tratative cu alte forte politice, ca in 1928 cu cea a Partidului Poporului, in vederea inchegarii unui cartel electoral. Dupa o saptamana de discutii si consfatuiri, si-au dat seama ca nu se pot intelege asupra unei liste comune si tratativele au esuat, atragand doar o mica dizidenta averescana cu I.A. Bassarabescu. Au participat la alegerile din 1929 pe o lista proprie, dar n-a fost ales deputat.
A candidat si in alegerile judetene si locale, de cele mai multe ori cu succes. Aproape intreaga perioada interbelica a fost consilier (sau membru in comisia interimara) la Valenii de Munte, avand o mare autoritate – chiar si in opozitie – si o recunoscuta contributie la bunul mers al lucrurilor. Probabil ca el i-a propus lui Iorga in 1926, sa candideze la alegerile pentru Consiliul Comunal Valeni.
Iorga a fost ales, desigur, cu cel mai mare numar de voturi si, la 6 aprilie 1926, la primaria din Valeni, depuneau juramantul in aceasta calitate “domnii consilieri: N. Iorga, I. Dima, I Muller si G.N. Ionescu”. Trebuie sa spunem ca profesorul a luat foarte in serios aceasta functie si a facut tot ce a putut pentru oras socotind ca asa isi putea arata recunostinta. Cum insa era prea mult absent din localitate, Dima era cel care tinea legatura cu el, comunicandu-i ce se discutase si ducand in consiliu propunerile lui Iorga sau anuntand ce a obtinut acesta din ce i se ceruse.
Ion. N.Dima a fost si o figura foarte populara a orasului si judetului. A ajutat foarte mult pe oamenii din Valeni, atat in nevoile lor personale si materiale, cat si in cele generale, edilitare si igienico-culturale. Era cunoscut si vazut pretutindeni, in lunile iulie si august era nelipsit de la cursurile de vara, gata oricand sa fie de folos.
A activat si in Liga Culturala, fiind presedintele Sectiunii Valenii de Munte si organizatorul-gazda al unuia dintre cele mai importante congrese ale acesteia. Il gasim intre semnatarii apelului „Ligii Culturale” la implinirea a 60 de ani de activitate. Am lasat la urma aspectul care a determinat includerea medalionului in aceasta rubrica, anume „I. N. Dima si presa”.
Dima a fost un avid cititor al presei; ii treceau pe sub ochi zeci de publicatii „Neamul Romanesc” il citea zilnic cu o meticulozitate deplina, de la frontispiciu pana la ultima pagina. A pastrat colectia ziarului toata viata – astazi ea este in posesia profesorului Ion Bocioaca, care mi-a imprumutat si mie cateva numere cu straifurile (etichetele) de abonat pe ele. A si colaborat in mai multe randuri la acest mare cotidian al lui Iorga, ca si la „Neamul Romanesc pentru Popor”. A colaborat, desigur si la ziarele iorghiste prahovene (Secera, Dreptatea) conduse de D. Munteanu-Ramnic.
Dar ceea ce l-a recomandat sa figureze in rubrica noastra a fost faptul ca a editat ziarul VALENII, al carui proprietar a si fost.
Ion I. Dima l-a venerat pe Nicolae Iorga si cererile, sugestiile, parerile acestuia au fost pentru el adevarate legi. Asasinarea profesorului l-a lovit deci dureros, dar i-a ramas credincios, si dupa moarte, continuand sa lupte sub steagul lui, purtat acum de D. Munteanu-Ramnic.
A contribuit mult la reluarea, in vara 1942, a cursurilor de vara ale Universitatii Populare „N.Iorga” de la Valeni si la mentinerea lor si in 1943. Dupa 1944, in anii aceia de iluzorie democratie, i-a sprijinit pe Munteanu-Ramnic si Dimitrie Pompeiu in incercarea lor de a reface Partidul Nationalist Democrat care, fireste, a esuat.
Dupa 1948, viata i-a devenit si mai grea. Valorile in care crezuse se prabuseau rand pe rand, bunastarea lui se diminua mereu, unii oameni il ocoleau, la un moment dat ajunsese sa-si teama viata si libertatea. S-a retras deci in linistea casei lui si a supravietuit inca aproape doua decenii, bucurandu-se de vizitele celor dragi, rude si prieteni, ca si de respectul tuturor. L-a ajutat si faptul ca fiul sau, inginer, s-a casatorit cu Cornelia Voiculescu, tanar si valoros medic stomatolog, fiica bunului sau prieten, si el partizan infocat al lui Iorga, profesorul Toma Voiculescu. Cercul lui de apropiati s-a largit astfel foarte mult, incluzand si nepotii lui, copiii.
A incetat din viata in 1964.
Paul D. POPESCU
