Luiza RADULESCU PINTILIE
Inundatiile nu se lasa, gripa aviara prinde tot mai mult aripi. Un amestec de blestem din cer si de prea multa indolenta pamanteana. Iar aceasta din urma loveste mult mai nemilos. Fie ca se cheama ignoranta, interventie tardiva, lipsa de comunicare, ori de-a dreptul minciuna. Cu nu mai putin de opt judete pe harta aviara – pe care a intrat, din nefericire, si Prahova – cu zeci de focare confirmate ori inca doar suspicionate, situatia este mult mai grava decat in toamna. Si mult mai scapata de sub control decat atunci. Fiindca pare ca autoritatile invata greu si uita repede. Se cere capul ministrului Agriculturii, dar cu siguranta este mult mai mare roiul… fluturilor care ametesc invartindu-se in jurul problemei, ori isi permit sa-i ameteasca pe altii cu declaratii care nu au nicio legatura cu realitatea din ce in ce mai alarmanta. Dupa o Sulfina ramasa proverbiala din cauza pompelor aduse din strainatate pentru a scoate Romania de sub ape, nici Flutur nu se misca mai bine. Confirmand opinia celor care au strigat, nu o data, ca a fost o greseala atunci cand a fost numit si mai ales indreptatirea acelora care cer acum sa fie dat jos fara intarziere. De fapt, intr-o democratie normala, criticatul ministru al Agriculturii s-ar fi dus el insusi in zbor sa-si depuna demisia. La noi, pesemne asteapta sa moara si ultima gaina din tara si abia dupa inca o zi-doua de gandire sa ia, eventual, in calcul sa plece din culcusul ministerial ! Si la fel procedeaza si vajnicii reprezentanti ai organismelor cu atributii in domeniu de prin teritoriu. Ocupati nevoie mare sa se disculpe ori sa arunce… gaina moarta a dezinformarii prin ograda altora ! Iar peste toate troneaza cunoscuta meteahna a batutului apei in piua si a politizarii excesive, fie ca e vorba despre apa de ploaie, ori despre fulgul de gaina. Nici cand sta tara sa se innece, nici cand exista riscul unei epidemii de gripa aviara, responsabili ministeriali, autoritati locale, politicieni nu reusesc – si se dovedeste asta a nu stim cata oara ! – sa gandeasca, graiasca si sa actioneze toti in aceasi limba. Sa nu se agite inutil, sa nu se calce pe picioare, sa nu ramana intr-o periculoasa expectativa, sa nu-si piarda timpul dand explicatii la televizor in timp ce situatia scapa,cu fiecare ora care trece, de sub control. Or, din pacate, aceasta maladie – la care n-a ramas imuna,pana acum nici o guvernare – mi se pare mai mortala decat inundatiile si aviara la un loc.
