Aceste fericite, surori dupa trup, au trait in Bitinia in timpul domniei imparatului Galeriu Maximian (catre 305-311). Si straluceau cu frumusetea sufletelor si a trupurilor lor. Iar din dragoste pentru Hristos s-au retras in munti, aproape de apele cele calde numite Pitia. Departe de oameni si de grijile lumesti, ele au cultivat florile sfintelor virtuti si s-au indulcit cu mierea vederilor dumnezeiesti, astfel ca au devenit locasuri ale Duhului Sfant si multi veneau la ele ca sa ia vindecare, atat de bolile trupesti, cat si de cele sufletesti. Fiind parate la Fronton, mai-marele cetatii, au fost inchise pentru credinta lor in Hristos, iar dupa multe si amare chinuri, si-au dat sufletele catre Domnul.
