Toma T. Socolescu, autor de talent in publicistica si arta (LXXXIV)
Cealalta lucrare aparuta postum a fost publicata, de asemenea, de Uniunea Arhitectilor, la aceeasi editura “Caligraf Design”, in aceleasi excelente conditii grafice, la numai cateva luni dupa “Amintiri”. Volumul avea titlul “Fresca arhitectilor care au lucrat in Romania in epoca moderna” (1800-1925) si este deosebit de valoros, desi nu este ceea ce se recomanda, o “fresca”. Cu alte cuvinte, ea nu apare ca un dictionar de personalitati (arhitecti), insirati unul dupa altul, fiecare cu un medalion sau cu o nota. Desi informatia este structurata pe perioade, ea nu este nicio istorie a arhitecturii romanesti, lipsind analizele generale, globale, lipsind legaturile de interdependenta intre perioade si fenomenele trecerii de la una la alta.
Mai repede am putea considera lucrarea o enciclopedie tematica. Intr-adevar, apare ca un exercitiu de eruditie in domeniu. Ea ofera o informatie bogata asupra arhitectilor si operei lor, cu o deosebita siguranta, leaga permanent aceste cunostinte intre ele, stabileste aprecieri pertinente si formuleaza concluzii. Desigur prezinta si activitatea celor din familia sa, dar fara o insistenta deosebita.
Volumul mai continea si un album cu circa 100 de fotografii de edificii (multe dintre ele disparute in prezent) de o deosebita acuratete.
Dar Toma T. Socolescu a avut si un remarcabil talent artistic si nu numai talent, ci si pasiunea pentru artele plastice, dorinta de a se exprima si pe aceasta cale. Doua lucruri l-au impiedicat sa ajunga la o oarecare notorietate pe aceasta linie. Primul a fost lipsa de timp. Socolescu avea atatea de facut, astfel incat rareori gasea o ora, doua sa se relaxeze desenand sau pictand. Al doilea ar fi putina lui pregatire in domeniul artistic. Desigur, in cele sapte clase de liceu studiase si desenul. Avusese si profesori foarte exigenti si cu reale insusiri didactice. A mai apucat astfel, in clasele mici, pe primul “maestru” de desen al liceului, Iosif Wablenstein, apoi l-a avut pe V.T. Niculescu, ambii la fel de exigenti, lasand si corigenti la acest obiect.
Autorul acestor randuri isi aminteste ca, pe vremea scolaritatii lui, peretii coridoarelor Liceului “Sfintii Petru si Pavel” erau pline cu lucrari ale elevilor, inramate, sub geam, selectionate dintre cele mai bune ale fiecarei promotii. In marea lor majoritate, aceste lucrari erau studii dupa mulaje de gips, sau desene dupa model, unele de mare acuratete. Desigur, nu pot afirma cu certitudine, dar sunt convins ca, intre acele lucrari, vazute cu ochiul unui copil de 11-15 ani si distruse la bombardamentele din 1944, erau si doua-trei de Toma T. Socolescu.
Nu putem spune insa ca Socolescu a ramas strain si de arta, hai sa-i zicem asa, “academica”, promovata de invatamantul superior artistic. A urmat multe cursuri de desen chiar in cadrul Scolii de Arhitectura (este adevarat de un anumit fel, mai ales ornamental), ca si un curs de istoria artelor. Mai mult decat atat, colegul sau C. Iotzu, care se ducea des la Scoala de Belle Arte, i-a vorbit cu entuziasm de profesorii si studentii de acolo si, in special, de Toma G. Tomescu, un tanar de mare talent. Socolescu a inceput si el sa faca vizite si chiar sa asiste la cursuri care i-au fost de mare folos. A reusit sa-l cunoasca pe T.G. Tomescu, un mare talent, dar si un nonconformist, cu care a inchegat o prietenie ce va dura toata viata.
Tomescu era cu doi ani mai mare decat Socolescu (nascut la Tecuci in 1881). Pe vremea aceea era student la Belle Arte, foarte apreciat de profesori, dar nu foarte grabit sa-si termine studiile, avand, deja, mici comenzi la particulari. De altfel, dupa ce si-a luat diploma, a mers si la Paris pentru specializare.
Din apropierea Socolescu-Tomescu s-a nascut o calda prietenie, consolidata in perioada razboiului si care a durat o viata intreaga. Amandoi au avut de castigat mult din punct de vedere intelectual si artistic. Sub influenta lui Tomescu, Socolescu a abordat si el acuarela, genul preferat al acestuia.
Paul D.POPESCU
