Circ, via Strasbourg
Am privit, de sus, pentru aproape doua ore, parlamentarii europeni, chiar in ziua in care a fost prezentat celebrul raport pentru Romania si Bulgaria.
In impresionanta cladire de la Strasbourg, am auzit vorbind reprezentanti ai principalelor grupuri parlamentare si trebuie sa recunosc ca unii si-au dovedit, din plin, stiinta de a construi, in cuvinte putine, discursuri de esenta. Au fost destui insa aceia carora doar epuizarea celor doua sau trei minute acordate le-a stavilit elanul gesticularilor largi si-al tendintei de a sari, la propriu, la gatul adversarilor, ba chiar si al colegilor de culoar politic. Dintr-o data, de deasupra salii cu 809 locuri-in care prea multe erau goale- am avut impresia ca privesc intr-o oglinda in care se transferasera, pe malul Rhinului, imagini ce imi erau binecunoscute de acasa, de pe malul garlei dambovitene. Cu singura diferenta- mare diferenta !- ca la mana unui nervos Daniel Cohn-Bendit sau a infierbantatului Elmar Brok sta soarta uneia sau a mai multor tari.
Din randul al doilea al salii desfasurate ca un evantai, mister Bendit s-a dat in spectacol, amestecand caragielesti concluzii-” Da ,sunt pentru extindere, dar nu in orice conditii”- cu rabufniri patriotarde imprumutate parca de la un Corneliu Vadim Tudor sau invers fiindca acum am motive sa nu mai fiu sigura cine pe cine copiaza. Cu numai vreo douazeci de locuri in spatele sau, l-a secondat, in arena circului, confratele Brok, iar dupa cum s-a manifestat un alt parlamentar am avut, cel putin pentru cateva minute, toate motivele sa cred ca si calmul englezesc si-a pierdut deja renumele. De la departare, au pus la zid, inchizitorial,autoritatile de la Bucuresti dar si conducerea Comisiei Europene.
S-au ironizat reciproc, au trancanit fara nici o legatura cu subiectul in discutie, au cascat plictisiti, s-au plimbat prin sala, s-au pupat, si-au aratat pumnul. Nu am crezut niciodata ca la Strasbourg este un Parlament de sfinti si nici acum, dupa toate cate am vazut si am auzit, nu cred ca e posibil asa ceva. Doar ca nici apa fluviului care trece atat de aproape, nici parfumurile fine, de marca, nu pot spala ocara aruncata de la un colt la altul al salii de sedinta, nici veninul in stare sa omoare mai repede decat un glont de calibru mare, fiindca sunt convinsa ca n-am asistat la un… accident parlamentar. Nu mai am niciun dubiu; la fel isi dau, pana la urma, arama pe fata, si parlamentari cu maniere dambovitene si multi dintre cei care pretind ca au obraz fin si statut cu staif. O democratie a… raului, a agresivitatii si a violentei, pentru care usile ar trebui nu sa se deschida, ci sa fie puse sub lacat.
Luiza Radulescu Pintilie
