Vestea revenirii lui Mike Jones la CSU Asesoft a fost primita cu emotie si bucurie de catre fanii alb-albastrilor. Sute de mesaje pe facebook, poze si materiale video cu americanul, tricouri imprimate cu numele fostei vedete a Colegiului Maryland – toate au fost scoase de la naftalina de cei mai infocati dintre suporteri. Jones a sosit in urma cu o saptamana la Ploiesti, a luat pulsul primelor antrenamente alaturi de noii sai colegi si este pregatit sa dea totul pentru formatia alaturi de care a reusit sa-si treaca in palmares primele doua trofee ale carierei. Bineinteles, nu inainte de a se adresa fanilor si a le multumi pentru toate mesajele de sustinere.
– In primul rand, bine ai revenit la CSU Asesoft!
MJ: (rade)… Bine v-am regasit si va multumesc din suflet pentru sansa acordata.
– Ai efectuat deja primele antrenamente alaturi de noii tai colegi. Ai regasit la echipa cativa dintre fostii adversari, intalniti in urma cu 3 sezoane. Ce sentiment te incearca?
MJ: Asa este. Impotriva lui Rade (n.n. Dzambic) am jucat o finala de campionat, iar pe Levi (n.n. Szijarto) mi-l aduc aminte din partidele jucate in compania Clujului.
– Ai reusit cateva meciuri bune in fata Clujului in acea stagiune, atat in cupa, cat si in campionat. La Ploiesti, ai izbutit chiar un dunk absolut fabulos, peste Branko Cuic.
MJ: Am trait, intr-adevar, momente placute in acel sezon. Totul a culminat cu castigarea campionatului. Ma bucur ca am revenit in baschetul romanesc, sunt pregatit pentru o noua provocare. Baietii m-au intampinat foarte bine si am aflat de la ei faptul ca anumiti jucatori din urma cu 3 ani inca mai evolueaza in Divizia A. Acest lucru nu ma poate decat bucura.
– Totusi, exista si mici diferente in acest moment. In sezonul 2008-2009, ai evoluat alaturi de alti 4 americani, acum esti singurul baschetbalist de peste Ocean din lotul lui CSU.
MJ: (rade)… Acest aspect nu ma incomodeaza catusi de putin. Pe de alta parte, recunosc faptul ca inca mai tin legatura cu cativa dintre fostii mei coechipieri din acel sezon.
– Darius Hargrove este unul dintre ei?
MJ: Desigur. Darius (n.n. Hargrove) este un tip extraordinar, cu care vorbesc foarte des. Ma bucur ca s-a transferat in Germania, fie si in divizia secunda, intrucat sunt convins ca va face lucruri bune la noua sa echipa si, peste un an, va juca chiar in prima liga.
– Dintre toti jucatorii americani pe care i-a avut Asesoftul in ultimele sezoane, voi doi ati lasat cea mai buna impresie fanilor. Multi dintre ei chiar si-ar mai dori sa va vada evoluand impreuna, pe parchet. Crezi ca acest lucru ar fi posibil candva?
MJ: Ma bucura aceste vorbe. Sincer, viata si cariera unui sportiv sunt destul de imprevizibile. Pentru moment, eu sunt aici, iar el in Germania. Nu exclud posibilitatea ca intr-o zi sa jucam, din nou, impreuna. Daca nu la CSU Asesoft, atunci oriunde altundeva. Totusi, prima varianta ar fi ceva mai plauzibila …
Increzator in fortele proprii
– Pe vremea cand jucai pentru Maryland, presa de peste Ocean te-a catalogat drept al doilea marcator din Colegiu in SUA, in ultimii zece ani, dupa LeBron James.
MJ: Am 27 de ani, timpul, din pacate, nu imi mai permite sa privesc inapoi. Da, am trait momente extraordinare in Colegiu, am jucat impotriva unor baschetbalisti care au ajuns in NBA, si, in fiecare vara, m-am intors acasa pentru a ma antrena numai alaturi de cei mai buni.
– Dupa despartirea de CSU Asesoft, in vara lui 2009, ai jucat in Argentina, pentru Penarol, echipa langa care ai reusit sa castigi Apertura. Care este nivelul baschetului argentianian in comparatie cu cel din Divizia A?
MJ: In Argentina evolueaza foarte multi baschetbalisti americani, jocul este ceva mai rapid, mai spectaculos, insa nu atat de tacticizat precum in Romania. Nu pot face pentru moment o comparatie, intrucat nu stiu care mai este nivelul aici. Daca ar fi, totusi, sa ma incumet la un pronostic, as spune ca, prin complexitate, organizare si disciplina, baschetul din Romania este ceva mai apropiat de ligile puternice din Europa, decat cel latin.
– In februarie 2010, ai suferit o grava accidentare la genunchi, iar perioada de recuperare nu a fost una deloc usoara.
MJ: Da, au fost cateva luni grele, mai ales din punct de vedere psihic. Practic, imi doream pe zi ce trece mai mult sa joc, insa nu aveam curajul sa grabesc acest proces. Contactul cu baschetul din Venezuela a fost unul destul de dur pentru mine, intrucat mi-am dat seama ca trebuie sa o iau de la zero pentru a-mi atinge potentialul. Acum, insa, sunt 100% apt din punct de vedere fizic, am primit acceptul medicilor, si, in comparatie cu primul meu „mandat” aici, acum am de partea mea si experienta. Sper sa fie bine.
– La final, ai un mesaj pentru fani?
MJ: Desigur. Vreau sa le multumesc tuturor pentru primirea calduroasa pe care mi-au facut-o, ma simt de-a dreptul extraordinar stiind ca voi juca, din nou, in fata lor, si sper sa nu dezamagesc. Fiti alaturi de mine, dar, mai ales, alaturi de echipa. Vom da totul sa urcam in top.
Bogdan Chitic
