Acest sfant a trait in zilele imparatului Deciu (249-251) si ale lui Antipatru – domnul Ahaiei. El era preot al bisericii, cu buna intelegere, bogat si de neam cinstit, iubit fiind si de Dumnezeu, si de oameni. In ziua Nasterii lui Hristos, intrand Antipatru in biserica sa prinda pe crestini ca sa-i chinuiasca, Sfantul Miron umplandu-se de ravna dumnezeiasca l-a infruntat. Drept pentru care a fost mult chinuit si silit ca sa aduca jertfa la idoli. Dar el a refuzat; si atunci i-au scos fasii de piele de la umeri pana la picioare, dintre care luand una el a azvarlit-o in obrazul lui Antipatru. Dupa aceasta, sfantul a fost supus la felurite chinuri. Apoi a fost dus de acolo la Cizic, unde, prin sabie, i s-a taiat capul, si asa si-a primit cununa muceniciei.
