Pomenirea mutarii moastelor Preacuviosului Maxim Marturisitorul
Sfantul Maxim a trait pe vremea rau-credinciosului imparat Consta, nepotul lui Iraclie, si era un filosof desavarsit. El a renuntat la toate averile sale si s-a calugarit. Dar in acei ani s-a inmultit eresul monotelitilor, adica al celor care marturiseau ca numai o fire este in Hristos, adica nu poate fi si om si Dumnezeu in acelasi timp. Vazand aceasta, Sf. Maxim s-a dus la Roma unde l-a induplecat pe Sf. Martin, papa, ca sa adune un Sinod local, si sa-i anatematizeze pe cei care cugetau acel eres. Iar imparatul, fiind instiintat de acesta, a trimis ca sa-l aduca in cetatea Constantinopolului, pentru a-l judeca. Dupa aceasta, a fost izgonit in Tracia, taindu-i-se mana dreapta si limba. De acolo, impreuna cu doi ucenici ai sai a fost trimis in partile Laziei, marturisind dreapta credinta. Se spune ca dupa taierea limbii i s-a facut, cu minune dumnezeiasca, limba la loc. Apoi, la adanci batraneti, s-a mutat la Domnul.
