La Mamaia, până şi castelele de nisip, construite cu migală de piticii refugiaţi de scârbă pe uscat, sunt ornate cu verde-algă. „Eu nu mai stau aici că mă înţeapă la inimă mirosul ăsta. Tu chiar nu simţi, dragă?”, îl ia la sentiment, proaspăt rujată şi pe jumătate furioasă, doamna Popa pe soţul ei, Dănuţ Popa, şi dă să se ridice de pe prosop.
Sânii dezgoliţi ai soţiei şi abdomenul ei bombat, peste toate care au trecut anii, nu-l mai pot impresiona însă demult pe domnul Popa. Priveşte trist, în gol, tolănit pe un şezlong pentru care a plătit 15 lei, la nămolul verde de alge care se întinde cât vezi cu ochii la malul plajei de la Mamaia şi care pute ascuţit, de îţi ridică ficaţii în gât.
Cititi mai multe pe www,gandul.info.
