* ne-a declarat, recent, primarul Emil Calota
– Domnule Calota, purtam aceasta discutie intr-un moment mai aparte pentru dv – acela pe care il traieste orice om atunci cand mai adauga un an vietii sale. Dv ati ajuns la 54 si va doresc inca multi de-acum inainte. Daca ar fi, deci, sa trageti cu ochiul peste anii lasati in urma, ce v-ar impresiona mai mult?
– Daca ar trebui sa privesc retrospectiv, peste cei aproape 30 de ani de activitate profesionala – dintre care ultimii sase de viata publica – as spune ca nu realizarile sau insuccesele m-ar impresiona, ci oamenii pe care i-am intalnit si evenimentele pe care le-am trait. Oamenii si evenimentele din viata mea conteaza, deoarece se ingemaneaza intr-un numar de principii care s-au cristalizat incet, incet, ca mod de viata de care ma tin cu dintii.
– Care ar fi acestea?
– Unele sunt simple – „sa nu uiti niciodata de unde ai plecat”, altele sunt ceva mai grele, dar foarte necesare in viata publica, in general – „sa fii egal cu tine insuti”; iar un altul este „sa nu accepti sa porti o palarie mai mare decat poate duce capul”.
– Ce oameni v-au influentat mai mult?
– Am avut sansa sa intalnesc si sa lucrez cu oameni deosebiti. Dar cei care m-au format si in familia carora voi ramane toata viata sunt oamenii din rafinarii, in general, cei din industria de petrol si petrochimie. Sunt oameni puternici, disciplinati, mandri si neiertatori cu greselile proprii sau ale celor cu care lucreaza. De la ei am ramas cu dorinta de formare profesionala, de performanta si de lucru in echipa.
– Si a aplicat in practica Emil Calota, din pozitia de sef, asemenea invataturi”?
– Cand am indeplinit functii de conducere am tinut cont, intotdeauna, ca un sef trebuie sa fie exigent dar tolerant, ferm dar si flexibil, autoritar in momentele extreme dar foarte democrat si deschis in majoritatea timpului. Oamenii m-au mai invatat ca nu te nasti sef, ci ajungi intr-o asemenea situatie prin recunoasterea si respectul celor cu care lucrezi.
– Ce evenimente apreciati ca v-au marcat si raman de referinta in viata dv ?
– Daca ma refer la cele dramatice, voi mentiona cele doua explozii de la Combinatul Petrochimic Teleajen – din ’83 si ’85 – pe care, si-acum mi le amintesc ca pe niste cataclisme de ferocitatea unui razboi atomic! Dar am remarcat – si nu voi uita – nici barbatia celor care nu au fugit, nici lasitatea celor care nu erau demni de a lucra intr-o rafinarie. Cat despre evenimente cu satisfactii, m-as opri la numeroasele puneri in functiune, la negocieri si contracte facute in numele statului roman cu firme vestite – Banca Mondiala, Shell, BERD, Chevron, Daewoo, Conoco, Nioc si altele.
– Dar dincolo de aspectele de factura morala, ce lucruri concrete, ca impliniri de viata va sunt cel mai aproape de suflet ?
– In plan profesional, doua astfel de lucruri as mentiona: primul ar fi proiectul de reorganizare si restructurare a industriei de rafinarii si petrochimie din Romania, inaintat Guvernului tarii in 1995 – proiect acceptat si de Banca Mondiala care superviza, atunci, restructurarea economica din Romania. Al doilea este lucrarea de doctorat in domeniul transportului produselor petroliere prin conducte, finalizata si, as spune, remarcata in acest an. Dar trebuie sa mentionez ca momentul maxim al vietii mele, al implinirii profesionale si sociale il constituie alegerea ca primar al Ploiestiului. Apoi, nu mai putin fericit am fost si raman avand alaturi de mine femeia care imi este sotie, copilul pe care il am si de la care am deja o nepotica si, bineinteles „baiatul” – adica ginerele, impreuna cu care formam o familie adevarata.
– Pentru ca tot ati vorbit de functia in care ati fost ales, ce au insemnat cei sase ani de administratie?
– Un angajament mult mai dur si o solicitare psihica si fizica mult mai aspra decat ma asteptam. Acesti ani au fost o experienta care nu se compara, cred, cu nimic. Iti pot fi de ajutor principiile si experienta in management, dar nu poti rezista fara antrenament, fara capacitatea de negociere si gestionare a conflictelor, fara suportul familiei si fara increderea in ceea ce faci.
– V-ati intalnit cu oameni „mai mari” ca dv?
– Am dat mana cu oameni importanti ai vremii si ai planetei – Putin, Chirac, George W. Bush, Tony Blair, van Coock, Rasmussen, cu sefi ai institutiilor europene de la Bruxelles si Strasbourg.
– Si ce a retinut omul, nu primarul Calota, din astfel de intalniri?
– Mi-am consolidat principiile de care aminteam, fara de care cred ca nu se poate rezista la niveluri inalte. Astfel de evenimente mi-au intarit convingerea ca diletantii nu au ce cauta in institutiile de guvernare centrale sau locale, dupa cum nici in politica nu trebuie admisi oportunistii si carieristii. Ma gandesc astfel, cat de greu le este celor fara experienta si fara exercitiu sa faca fata incercarilor politice si marilor decizii, in institutiile statului ca si in cancelariile din strainatate, si cat de necesar este ca tinerii sa inteleaga ca inainte de a aspira la o functie inalta trebuie sa se pregateasca temeinic.
– De reprosat, ce va reprosati?
– La 54 de ani impliniti imi reprosez o anume forma de disciplina pe care nu pot sa o mai am de aici inainte. Am crezut permanent ca seful meu, oricare ar fi el – pe linie politica sau profesionala – este un om superior mie din punct de vedere intelectual, un om moral, un patriot. Nu mai pot sa accept – ca om de stanga, care activez politic in zona de stanga – faptul ca in conducerea partidului meu se afla multimilionari in euro, indiferent de cate „talente” organizatorice si ingineresti ar avea.
– Care ar fi modelul politicianului?
– Cred ca in politica cel mai important lucru este sa pastrezi respectul celor pe care ii reprezinti si care te-au ales in diferite functii. Altfel, politicianul roman, de stanga sau de dreapta, va ramane un veleitar dispretuit de public, iar clasa politica nu va intra in elita societatii romanesti.
– Ce-ar vrea primarul Calota sa mai vada iesindu-i de sub „bagheta”?
– Admitand ca Dumnezeu imi va lasa sanatatea de care ma bucur in prezent, vreau sa termin proiectele importante promise orasului meu. Este vorba, in special, de cele din infrastructura – poduri, drumuri, canalizari, alimentari cu apa etc. – dar tin foarte mult si la scoala – ca institutie, la dascali – ca profesiune. In acest sens voi propune alocarea mai multor resurse pentru dezvoltarea acestui serviciu vital pentru populatie, caruia ii spunem simplu – educatie. Si mai doresc sa vad finalizate, in timpul mandatului meu, primele proiecte europene.
– Care ar fi acestea?
– Modernizarea statiei de epurare a orasului, doua poduri vitale pentru dezvoltarea metropolitana – la Vest si la Sud, transformarea Dambului intr-un curs de apa pasnic, de la intrare pana la iesirea din oras. Si mai vreau o primarie adevarata, demna de tradi-tia arhitecturala si urbanistica a Ploiestiului.
– Si cu politica cum ramane?
– In plan politic, voi ramane un ploiestean „al dracului” care va lucra intotdeauna – indiferent de pozitia pe care o voi avea – impreuna cu ploiestenii. Si asta deoarece nu cred ca exista demnitate mai importanta decat aceea de a fi considerat, de catre concitadinii tai, cel mai potrivit sa conduca orasul. Iar pentru asa ceva, traiesc permanent cu impresia ca niciodata nu voi putea raspunde pe masura!
A consemnat
Leon CHIRILA
