Toma T. Socolescu in viata cultural-artistica a Prahovei (LXXVII)
Un alt document prezinta si rolul important pe care Socolescu l-a jucat in plan organizatoric si juridic. La 31 decembrie 1929, el se adresa primarului municipiului Ploiesti: <
Sa ne oprim putin asupra acestui document. Situatia politica se schimbase mult. La putere, dupa lupte inversunate, ajunsesera national-taranistii, care considerau biblioteca un fel de opera iorghisto-liberala, de aceea nu se prea grabeau s-o sprijine. Iata ca, in 1929, se ajunsese la sfarsitul anului si nu se incasasera decat doua dintre cele patru transe trimestriale ale subventiei. Socolescu nu putea accepta asa ceva. De aceea, el a afiliat biblioteca “Ligii Culturale“ – Sectiunea Centrala din Bucuresti, conferindu-i astfel personalitate juridica. Aceasta i-a permis sa intervina energic la Primarie pentru plata integrala a subventiei. Interventia a avut efect; la 25 ianuarie 1930, primarul punea pe adresa rezolutia sa se ordonanteze suma de 125.000 lei.
Chiar cand biblioteca incepuse sa-si capete oarecare autonomie in organizare si activitate, se recunoaste rolul lui T. T. Socolescu. Astfel, in ziarul “Ploiestii” din 16 februarie 1931, aparea urmatoarea informatie: <
Toma T. Socolescu putem spune ca a condus biblioteca pana in 1947.
Impreuna cu Munteanu-Ramnic, alegea personalul si-l propunea primariei spre angajare. Tot impreuna cu acesta, care era un specialist in biblioteconomie, instruia, indruma si controla bibliotecarul in organizarea fondului de carte si al muncii cu cititorii. Asa cum am vazut, uneori impreuna cu Ionescu-Quintus, facea diligente pentru ca banii alocati bibliotecii de catre primarie sa ajunga efectiv la aceasta.
Biblioteca a functionat, totdeauna, in spatii publice, proprietatea primariei, ceea ce a facut sa nu mai fie obligata sa plateasca chirie. T. T. Socolescu a vegheat ca localul sa fie permanent pastrat si folosit in bune conditii. In ceea ce priveste reparatiile curente si curatenia, cum fondurile alocate de primarie nu ajungeau mai niciodata, le-a platit din buzunarul sau ori a convins pe vreunul dintre antreprenorii sai sa le execute. Chiar daca a avut de intampinat o serie de greutati cu localul, biblioteca a functionat, datorita lui, cu mici intreruperi pana in 1941, el veghind ca in timpul unor mutari sa nu se piarda nimic.
Multa munca a depus Toma T. Socolescu in 1941, cand Biblioteca a trebuit sa se mute definitiv din Palatul Bailor comunale. Spatiul de acolo a fost luat de comandamentul apararii pasive a municipiului si de magazinul “Transnistria“.
El a gasit o cladire, relativ mare si destul de bine construita, amplasata in curtea Liceului Vechi (in prezent Muzeul de Istorie), in preajma Primului Razboi Mondial. Din 1898, in acest edificiu functionase internatul Liceului “Sfintii Petru si Pavel“, apoi a fost preluat de Scoala Normala de invatatori “Mihai Viteazul“, care avea si ea internat.
Cladirea avea un plan dreptunghiular, era destul de departe de edificiul principal, cu latura lunga pe str. Gheorghe Lazar si cu cea scurta pe str. Cojocari. Ea era folosita ca un bloc alimentar al internatului: avea o mare sala de mese, o camara pentru alimente cu o pivnita, o bucatarie mare, un spalator, un mic birou al administratorului, toalete.
In 1938, Scoala Normala s-a desfiintat, si atat edificiul, cat si cladirea anexa au fost atribuite Liceului Industrial de Fete. Aceasta scoala isi recruta elevele, in majoritate, din mediul urban, astfel incat nu si-a mai organizat un internat. Timp de trei ani, localul nu a mai fost folosit decat sporadic, in perioada calda, ca o sala de gimnastica neamenajata.
Cum complexul Liceului Vechi continua sa apartina primariei, lui Toma Socolescu nu i-a fost greu sa obtina acest local pentru biblioteca. Desigur, arhitectul a socotit de datoria lui sa repare, sa restaureze constructia, s-o recompartimenteze dupa modelul sediului pe care tocmai il parasisera. Intr-adevar, in aceasta locatie, biblioteca si-a desfasurat activitatea in conditii, daca nu optime, cel putin bune, asa cum autorul acestor randuri o poate confirma. Institutia si-a pastrat acest sediu pana in vara anului 1948.
Atunci, Liceul Industrial de Fete s-a transformat in Scoala Medie Pedagogica Nr. 2 (de educatoare), care a inceput sa recruteze majoritatea elevelor din mediul rural. Desigur ca, in aceste conditii, cladirea i-a devenit necesara in scopul pentru care fusese creata. Tot atunci, asezamantul “Nicolae Iorga“ s-a desfiintat, biblioteca si-a pierdut personalitatea juridica si vechea ei autonomie, retragandu-i-se si numele. Este trecuta apoi, cu tot cu patrimoniul, la Sectia culturala a Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular al judetului Prahova (peste doi ani, al regiunii Ploiesti), la vremea aceea nici T. T. Socolescu nici prietenii sai nemaiavand nicio putere.
Paul D.POPESCU
