Mucenita Iulita a trait pe vremea Imparatului Diocletian, fiind de origine din Iconia. Din pricina prigonirii crestinilor, a luat pe Chiric, fiul sau in varsta de trei ani, si a mers la Seleucia. Gasind insa si acolo aceeasi pornire impotriva crestinilor, a venit la Tarsul Ciliciei, unde chinuia pe crestini Guvernatorul Alexandru, om crud si salbatic la fire. Acesta, prinzand pe Mucenita Iulita, a batut-o, luand si copilul de la dansa. Dar neputand Guvernatorul sa-l atraga la sine cu maguliri si cu mangaieri, caci copilul se uita intins la maica sa, si abia putand vorbi, chema numele lui Hristos, Guvernatorul l-a lovit cu piciorul in pantece, si l-a aruncat de pe scari. Lovindu-se cu capul de zid, copilul si-a spart capul, si asa a murit. Iar fericitei Iulita, dupa multe chinuri, nevrand sa se lepede de Hristos, i s-a taiat capul si asa a luat cununa muceniciei.
