Acad. Dan Berindei, presedinte de onoare al sectiei de stiinte istorice a Academiei Romane:
Asa cum azi luptam sa intram in UE, si inscaunarea primului rege in Romania avea nevoie de accept european
– 10 mai 2006. Dincolo de faptul ca au trecut, istoric vorbind, 140 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, cum trebuie inteleasa, astazi, semnificatia acestei zile?
– Este ziua in care domnitorul Carol I a depus juramantul in fata Parlamentului, ziua in care a inceput cea mai lunga domnie din istoria Romaniei. 10 mai inseamna, de asemenea, ziua proclamarii Regatului, adica a statornicirii monarhiei in Romania. Vorbim de monarhie in forma ei elevata pentru ca, sistemul monarhic a existat inca din veacul al XIV-lea. 10 mai este, deopotriva, Ziua Independentei de Stat a Romaniei, proclamata la 9 mai 1877 dar comunicata, oficial, domnitorului pe 10 mai. In timp, insa, cele doua date s-au contopit, iar aceasta din urma conotatie a zilei de 10 mai a disparut.
– Ce a insemnat monarhia pentru istoria Romaniei. Care au fost plusurile dar si minusurile regalitatii, in opinia dumnevoastra, ca istoric?
– Vreau sa va spun ca la noi monarhia a fost o reusita, spre deosebire de ceea ce s-a intamplat in Grecia sau Bulgaria, unde au existat nenumarate abdicari si reveniri. Carol I a fost o personalitate puternica, cu foarte mult echilibru si cu un accentuat simt al datoriei. Monarhia a avut, fara doar si poate, rolul sau important in istorie in sensul integrarii intr-o lume, intr-un continent care iata, astazi se vrea fara frontiere. Vorbim de opt decenii de monarhie in contextul in care evolutia de la Principat la Regat n-a fost deloc usoara. Asa cum astazi ne luptam sa fim acceptati in Uniunea Europeana, si atunci, Uniunea monarhilor europeni trebuia sa accepte inscaunarea primului rege in Romania. Si atunci au existat negocieri, in mai multe etape; a fost recunoscut prima data titlul de Alteta Regala si abia apoi dreptul lui Carol I de a se incorona ca rege. Monarhia a insemnat construirea Romaniei moderne, proces care incepuse in vremea lui Cuza. Vina cea mare a lui Carol I, care se imparte de fapt intre monarh si clasa politica a vremii, a fost neimplicarea in problemele taranimii. Acutizarea acestora a dus la rascoala din 1907. Succesorul sau, Ferdinand, a inteles greseala inaintasului sau, iar gestul de a fagadui pamant taranilor ostasi a fost decisiv pentru evolutia evenimentelor din acea vreme. Poate cel mai inteligent dintre regii romani a fost Carol al II-lea, un monarh cu o mare deschidere catre cultura. Sprijinul acordat Academiei Romane a fost deosebit de important ca si sustinerea de care s-au bucurat literatii vremii. A ramas celebru episodul in care Carol al II-lea l-a chemat la el pe Liviu Rebreanu si s-a interesat de editia aparuta in limba ceha a romanului „Ciuleandra”, semn ca urmarea evolutia literaturii romane. I se poate reprosa insa tendinta de domnie personala, care a culminat cu instaurarea dictaturii regale. A fost chiar crud si nu intamplator, personal l-am comparat cu un rege asirian.
– Dar despre Mihai I, ce ne puteti spune?
– Ramane in istorie pentru rolul pe care l-a jucat in 1944. In jurul lui s-a putut forma o coalitie care a dus la rasturnarea regimului fascist.
Raluca ENE
