
Toma T. Socolescu in viata cultural-artistica a Prahovei (LXXVI)
Inaugurarea bi-bliotecii a avut loc in ziua de 20 ianuarie 1921, zi aleasa pentru ca aceasta coincidea cu centenarul inceperii revolutiei conduse de Tudor Vladimirescu.
In ziua respectiva, dupa obisnuita sfestanie si dupa cuvantul primarului de atunci, Nae Lazarescu, a vorbit Toma T.Socolescu, care a aratat, in cuvinte calde si emotionante, rostul bi-bliotecii si istoricul infiintarii ei, multumind celor care au contribuit la aceasta realizare. Largind cadrul cuvantarii, aducea in discutie idei si experiente ale unor carturari straini in aceasta directie si formula un adevarat program al activitatii bibliotecii. I-a urmat la cuvant Dumitru Munteanu-Ramnic, care a evocat cu talent si spirit patriotic figura lui Tudor Vladimirescu si revolutia din 1821.
N.G. Lazarescu a aratat ca biblioteca apartine comunei, municipalitatii care se va ingriji de ea, dar lasa institutiei o larga autonomie, urmand sa fie condusa de un comitet. Trecandu-se la alegerea comitetului de conducere, a fost ales cu ovatii ca presedinte T. T. Socolescu. Au fost alesi ca membri si ceilalti patru fondatori si alte personalitati, printre care farmacistul Corneliu Tacit, prieten cu Ramnic si cu Socolescu, iorghist ca si ei, presedinte al Ligii Culturale locale. El, om de o rara onestitate, ii ajutase si pana atunci pe cei cinci in tinerea socotelilor, acum devenind casierul comitetului si pastrand aceasta functie pana in 1948.
Ulterior, comitetul s-a largit, ajungand sa cuprinda 42 de membri, reprezentanti ai tuturor autoritatilor locale – presedintele consiliului judetean, prefectul, primarul municipiului, directorii tuturor scolilor secundare din oras, revizorul scolar, primul presedinte al Tribunalului, comandantul garnizoanei militare etc. si toti membrii comitetului Ligii Culturale.
Toma T. Socolescu a ramas pana la sfarsit presedintele comitetului- si nu numai ca un nume pe niste foi de hartie si in niste registre – oferind institutiei o mare parte din timpul si din energia lui, priceperea si prestigiul sau.
El tinea legatura cu autoritatile, in special cu primaria, careia ii si incredintase biblioteca – pentru subsidii – si care o inscria in bugetul fiecarui an cu o anumita suma. Personal, prin petitii, dar si prin consilierii comunali, se lupta ca aceasta suma sa fie cat mai mare si nu simbolica. Lupta se continua pentru obtinerea efectiva si la timp a intregii sume inscrise, aceasta platindu-se in mai multe transe. De asemenea, el era cel care lansa apeluri catre populatie si tot el era cel care multumea public pentru donatii si servicii facute institutiei. In culegerile de documente ale dr. C. Dobrescu si colaboratorii sai gasim destule astfel de exemple, din care spicuim.
In ziarul “Ploiestii“ de duminica 17 septembrie 1922 se publica urmatoarea „multumire publica”: „Dl. Toma T. Socolescu, presedintele Comitetului Bibliotecii “Nicolae Iorga“ din Ploiesti, aduce, in numele acelui comitet, vii multumiri persoanelor de mai jos pentru importantele donatii facute acelei biblioteci de la data de 22 iulie si pana in prezent, si anume: Dl. Gabriel M Popp, mare comerciant (Hora Taraneasca) – a donat 500 lei; Bancii Creditul Prahovean care a donat 500 de lei: Dlui. Inginer Ioan N.Socolescu care a donat 105 volume; Dlui. Panait I. Steriu, mare proprietar – 38 volume legate; Dlui.
Nic. M. Parvulescu, decanul Corpului de avocati – 100 volume literatura recenta; Primariei Ploiesti care s-a indurat si ea sa dea un raft de carti Bibliotecii care este comunala”.
Uneori, apelurile lui catre cetateni se succedau rapid. Astfel, in ziarul “Ploiestii”, un apel al Comitetului bibliotecii era publicat joi, 12 aprilie 1923, si reluat, identic, duminica, 15 aprilie 1923. Se arata ca Toma T. Socolescu – prin straduinta caruia s-a format biblioteca - roaga calduros pe cetatenii orasului sa faca donatii in bani sau in carti pentru buna functionare a institutiei. Donatiile urmau sa se depuna la “casierul“ bibliotecii, Corneliu Tacit. Apelul se incheia cu cuvintele de indemn, dar si de mustrare la adresa autoritatilor: ”Nu ne indoim ca publicul va incuraja aceasta institutie atat de necesara pentru orasul nostru si prin subscriptii ii va da posibilitatea sa se dezvolte, fiindca, din nenorocire autoritatile publice judetene si, mai ales, cea comunala n-au inteles indatorirea ce o au de a intretine in mod civilizat biblioteca, punandu-i la dispozitie sume suficiente pentru cumpararea cartilor si plata personalului. Sa aratam ca suntem in stare noi, cetatenii, sa ingrijim de nevoile culturale ale orasului, atunci cand nu avem primari care sa inteleaga rolul lor”.
Socolescu s-a manifestat permanent si ca un donator principal al bibliotecii. La 16 februarie 1931, aparea in ziarul “Ploiestii” o nota, trimisa nu de Comitetul bibliotecii, ci chiar de catre personalul acesteia, in urmatorii termeni: „Biblioteca populara “Nicolae Iorga“ aduce vii multumiri dlor.: profesor Nicolae Iorga, Munteanu-Ramnic, Toma T. Socolescu, Nic. M. Parvulescu – decanul baroului, judecator Al. Cr. Tall… pentru donatiile facute acestei biblioteci… ”.
Paul D.POPESCU














