Rescriem fraza finala a articolului „Lansarea romanului <
„Asta inseamna ca memoria pacatelor, a raului, nu trebuie hranita pentru a nu creste rautatea, dar noi suntem datori sa spunem tuturor prin ce au trecut fratii nostri si cum credinta si lumina lui Hristos au biruit cel mai adanc intuneric”.
Asadar, pe langa dezacordul „a biruit”, pe care l-am indreptat in prima parte, scriind acordul corect „au biruit”, in continuare vom analiza si indrepta cele patru greseli anuntate, care sunt acestea: 1) „nu trebuie hranita, 2) memoria pacatelor, 3) tuturor, 4) credinta… lui Hristos”.
„Nu trebuie hranita”… constituie una dintre cele mai frecvente greseli de exprimare, fiind prezenta in vorbirea si in scrierea fiecarui intelectual. Dintre extrem de numeroasele exprimari de acest fel defectuos (gresite nu atat din punctul de vedere strict lexical, cat din cel sintactic), relevam cateva: „Trebuie admis (aprobat, refacut, respins, revazut, revizuit, vazut, vizitat” etc.). Toate aceste enunturi vor fi mai clare si mai usor de inteles cu ajutorul exemplelor urmatoare, luate de pe micul ecran:
1) „Sibiu este un oras ce trebuie vazut de cat mai multi turisti”.
2) „Castelul Bran este un castel ce merita vizitat”.
Formele corecte, din punct de vedere gramatical, ale celor doua fraze citate si ale enunturilor date sunt cele ce urmeaza:
1) Sibiu este un oras ce trebuie sa fie vazut de cat mai multi turisti.
2) Castelul Bran este un obiectiv turistic ce merita sa fie vizitat.
Ca sa nu se repete termenul „castel” in aceeasi propozitie, l-am inlocuit cu sintagma „obiectiv turistic”. Trebuie sa avem in atentie, mai ales, introducerea cuvintelor „sa fie” (este vorba de persoana a III-a, la singular, a verbului „a fi” la timpul prezent al modului conjunctiv), caci tot acestea vor fi folosite si la indreptarea enunturilor avand aceeasi eroare tipica: „Trebuie sa fie admis (aprobat, refacut, respins…”).
In loc de „memoria pacatelor”, a raului… si de „tuturor”, se cuvenea sa se scrie „memorarea pacatelor, a raului” si „tuturora”. Ar fi fost potrivita forma adjectivala „tuturor” daca aceasta vocabula ar fi fost urmata de, bunaoara, substantivul „cititorilor”, alcatuind sintagma „tuturor cititorilor”.
„Lumina” este a lui Hristos, dar „credinta” nu-i a Lui ci apartine personajelor pozitive ale cartii „Raiul inocentilor”.
Acum, putem sa scriem in formulare corecta din punct de vedere gramatical (sintactic) fraza pe care tocmai o analizaram si o indreptaram: „Asta inseamna ca memorarea pacatelor, a raului nu trebuie sa fie hranita pentru a nu creste rautatea, dar noi suntem datori sa spunem tuturora prin ce au trecut fratii nostri si cum credinta in Hrtistos si lumina Lui au biruit cel mai adanc intuneric”.
Mihai Stere DERDENA
