Ieri, dupa pranz, angajatii UPETROM „1 Mai” Ploiesti au intrat in greva.
Dupa cum ne-au declarat reprezentanti ai conducerilor celor doua sindicate din cadrul societatii, principala nemultumire a fost legata de faptul ca nu s-a ajuns la o intelegere in ceea ce priveste marirea drepturilor salariale, avand in vedere si faptul ca fostul contract colectiv de munca a fost valabil pana la data de 30 aprilie a.c. Dupa cum am mai aflat, acum doua zile a fost o greva de avertisment, ieri, dupa ora 11,00, intrerupandu-se lucrul, iar la ora 13,30, in sunet de fluiere si goarne, cu steagurile fluturand, sute de angajati iesind din sectii in curtea fabricii. In fata usilor principalei intrari in societate, cea destinata conducerii (care am aflat ca ieri nu se afla in sediu), s-a strigat „Huo!, Huo!”, dar si „Demisia!”
In conditiile in care situatia, la nivel de tara, este cea care este, iar cunoscuta societate ploiesteana traverseaza o perioada economica mai mult decat dificila, semnalul la greva dictat de catre principalul lider sindical al societatii, Dumitru Poama, ridica numeroase semne de intrebare. Asa cum am mai scris in cateva numere ale publicatiei noastre, statutul liderului Poama – autoproclamat la sefia sindicala pe viata – este unul extrem de contestat, dictatura sindicala si abuzurile acestuia revoltandu-i pe cei peste 1.000 de sindicalisti din UPETROM. In toamna anului 2009, de pilda, mii de fluturasi au impanzit curtea uzinei, dandu-se semnalul unui protest inedit impotriva celui care conduce Sindicatul Independent din societate, dar imbogatit pe spinarea celor pe care sustine ca ii reprezinta. Motivul? Salariul lunar, de peste 110 milioane de lei vechi, cat avea atunci, o casa si doua apartamente, dar mai ales tot felul de invarteli, acesta neuitand sa pozeze drept victima a conducerii. E de neinteles, in aceste conditii, cum s-au lasat aceiasi oameni scosi in curtea fabricii de acelasi lider pe care l-au contestat. Sau poate ca sunt adevarate unele informatii potrivit carora liderului Poama nu i-a fost prea usor sa faca mobilizarea, abia la a doua incercare avand, ieri, succes.
De altfel, ieri, cand am vrut sa vorbim cu liderul amintit – transmitandu-i mesajul prin muncitori, fiindca nu ni s-a permis accesul in fabrica – in locul sau a venit prim-vicepresedintele sindicatului, Marcas Iulian, care, i-a si luat apararea sefului sau. Intrebat daca mai este contestat Poama, acesta a spus ca „informatia este una eronata”, si ca, poate, Poama a facut o gluma atunci cand a spus ca vrea sa fie lider pe viata”. Dincolo de toate, poate ca muncitorii ar trebui sa fie mai atenti fata de cei care pretind ca le apara interesele, si chiar daca le este greu, iar cererile lor sunt indreptatite, e necesar sa inteleaga momentul dificil prin care trece societatea. Fiindca nu prin proteste se va gasi iesirea din criza, ci printr-un efort comun, in sensul redresarii societatii, iar un lider sindical adevarat ar trebui sa fie primul care intelege acest lucru, daca vrea cu adevarat binele celor in fruntea carora se inscauneaza.
N.DUMITRESCU
