Taraboi mare! Sa vezi si sa nu crezi! Candidatul la sefia partidului la putere, domnul Emil Boc, intamplator si sef in functie al acestei formatiuni celebre prin mutarea doctrinei de pe un crac al nadragilor pe altul, pleaca de acasa cu o masina (o masina e un fel de a zice, ca masina premierului e de fapt o coloana de masini) si ajunge la destinatie cu alta. Pleaca in Mertan din Bucuresti, iar in Cucuietii din Deal se da jos dintr-un microbuz din cele cu care fac naveta putinii cucuieteni care mai au slujba. E Boc iluzionist, fachir, prestidigitator de cai putere? S-a preschimbat premierul in Samantha? Daca pleaca maine cu avionul la Cluj, il vedem toti imbarcandu-se, sub privirile unsuroase ale suitei, iar la aterizare descaleca – na-ti-o buna ca ti-am dres-o – o matura? De ce n-ar calari in fond oamenii puterii, pentru a se mentine la butoanele cu gologani, si o matura? Oricum ar fi cea mai neinsemnata jonglerie din sirul nesfarsit de panglici scoase pe nas cu care prostesc plebea.
Un prieten, cu memoria actelor politice mai putin uzata, care nu s-a plictisit sa-i tot urmareasca pe astia facand magarii, ma atentioneaza ca Boc nu face altceva decat sa copieze, in tot si toate, retetele lui Basescu. Retetele, fireste, care te tin cocotat la putere. Place poporului sa te vada intr-un Logan sau Dacia, ma rog, cum s-o mai fi chemand, intr-o trancaneata populara din cele cu care umbla si nea Gigel? Place. Atunci sa-i dam ce-i place. Stii, zice amicul, cum se suia Basescu in masina prezidentiala la Bucuresti iar cu cateva sute de metri inainte de a da ochii cu presa, la Snagov, o schimba in padure, usuia sepepistii si trecea modest pe langa camerele de luat vederi la volan, in pulovar, cocarjat de grijile tarii? Pai e in stare Boc sa inventeze o asemenea reteta? Nu. El o copiaza de la cel al carui argat e. Chestia cu microbuzul e copia palida a unui fel de mancare propagandistica basesciana. Boc nu face altceva decat sa ia urmele pneurilor lui Basescu. Si reteta asta nu-i unica. Minciuna rostita apasat de Basescu, cu iesirea sau eventual intrarea in criza sau recesiune, e reluata, ceva mai pitigaiat, de Boc. Umbla Basescu (unde sunt baile de multime de altadata?) cu fes la o paranghelie, gata si Boc cu gestul de nuntas al trantirii palariei de pamant, mama ei de palarie. Incearca, uneori cam impleticit, pasii de nuneasca Basescu? Hopa si Boc intr-un numar individual de batuta pe cizme si genunchi, ca asa-i jocul in Ardeal. Ardealul ala pe care il regionalizeaza cuplul Basescu-Boc, sub rigla magica a partenerilor de la Budapesta, incat pruncul geografic da tot mai tare in asemanari cu Dictatul de la Viena, de parca Hitler ar face copii si mort.
Nu, zau, ne-am suparat degeaba pe Boc. El nu-i decat copia, elevul din ultima banca, mereu dispus sa ciordeasca ceva de la ai care sunt in gratiile profesorului, mic in inventivitate, spornic insa la gura care turuie fara ostenire. Sa lasam in uitare copia si sa ne invrednicim cu originalul, inepuizabil in sporirea zestrei nationale de merdenele si minciuni politice. Acolo e de vazut prin ce fundatura ne mai indeasa. Inca n-am vazut, zic unii, popoul intreg dezvelit al dezastrului.
Lucian AVRAMESCU