Trenurile romanesti circula cu viteza…bicicletei
In urma negocierilor cu FMI, Guvernul Boc s-a angajat, asa cum aminteam intr-un recent numar al cotidianului nostru, sa inchida 20 la suta dintre liniile de cale ferata aflate in administrarea CFR SA, reprezentand aproximativ 4.000 de kilometri, in cazul in care nu gasesc investitori interesati sa contribuie la intretinerea acestora in stare buna de functionare. Aceasta, in vederea reducerii pierderilor inregistrate de companie, care numai in anul trecut au insumat 1,04 miliarde de lei, nivel in crestere cu 12,5 la suta fata de 2009. Un prim pas a fost deja facut. Luna trecuta, conducerea companiei CFR SA a propus Executivului dezafectarea a 1.500 kilometri din infrastructura feroviara proprietate publica a statului. In paralel, tot pentru reducerea semnificativa a pierderilor, urmeaza disponibilizarea in mod etapizat a catorva mii de angajati, atat de la CFR SA, cat si de la CFR Marfa care, la randu-i, inregistreaza datorii serioase.
In ceeea ne priveste, consideram ca daca Ministerul Transporturilor ar fi luat astfel de decizii cu cativa ani in urma pierderile inregistrate de companiile feroviare cu capital de stat ar fi fost cu mult mai mici. Si putem aduce in sprijinul acestei afirmatii cateva date relevante. Spre exemplu, in anul trecut au apelat la transportul cu trenul doar 64.272.000 de calatori, numar in scadere cu aproape 24 de milioane fata de anul 2007, potrivit datelor Ministerului Transporturilor. De precizat ca aceasta scadere a fost consemnata exclusiv pe rutele interne, la transportul international pe calea ferata numarul calatorilor ramanand relativ constant, adica in medie 450.000 de pasageri, anual. Situatia nu difera prea mult nici in cazul trenurilor de marfa. Astfel, in 2010 au fost transportate 52.932.000 tone de marfuri, mai putin cu 15.840.000 de tone comparativ cu anul 2007. De asta data, scaderile se regasesc pe ambele variante: transport intern si, respectiv, cel international de marfuri.
Directorii dau vina pe subfinantarea cronica
Sigur, cauzele acumularii pierderilor amintite sunt diverse, iar acestea nu pot fi, in intregime, imputabile directorilor care s-au perindat pe la conducerile companiilor feroviare. In anii din urma, spre exemplu, CFR Marfa a pierdut aproximativ 45 la suta din volumul transporturilor de marfuri din cauza restrangerii semnificative a activitatii unor parteneri traditionali, precum combinatele chimice, metalurgice sau siderurgice, ca efect al crizei economico-financiare. In acelasi timp, un numar insemnat dintre angajatii acestor combinate au fost disponibilizati, fapt care a afectat, in mod automat, si incasarile companiei CFR Calatori, caci o buna parte dintre acei lucratori faceau naveta cu trenul la si de la locul de munca. O alta cauza invocata de sefii companiilor feroviare care a facut imposibila redresarea financiara a acestora o reprezinta alocatia bugetara insuficienta, indicator care nu a depasit 1,5 la suta din PIB, anual, pe cand media europeana ar fi de 3,5 la suta din PIB. Dincolo de aceste cauze obiective, directorii respectivi nu sufla, de pilda, o vorba despre managementul defectuos al companiilor. Bunaoara, in comparatie cu alte ministere, acestia au elaborat mult mai putine proiecte privind accesarea fondurilor europene necesare modernizarii infrastructurii feroviare. Pe de alta parte, numarul calatorilor care circula fraudulos cu trenul este, in continuare, destul de ridicat, ceea ce face ca, in loc sa se reduca, pierderile companiei CFR Calatori sa creasca. Sa ne mai miram atunci de ce aproape jumatate din totalul kilometrilor de cale ferata ai tarii aveau, anul trecut, termenul scadent de intrare in reparatii capitale?! Sau ca, din cauza repetatelor restrictii de viteza impuse de uzura sinelor, viteza medie comerciala a trenurilor de pasageri a fost, anul trecut, de… 44 km/h, iar a celor de marfa de 25 km/h ? Deci, o viteza similara deplasarii cu bicicleta. De aici si explicatia faptului ca 2/3 din volumul transporturilor de marfuri sau de calatori au loc, astazi, in varianta auto.
D. CONSTANTIN