In timp ce scriam, ieri, aceste randuri, la Bucuresti, Piata Constitutiei incepea sa se umple de sindicalistii veniti din toate colturile tarii. Prin fluiere, pancarte, sloganuri, prin bratele ridicate cu mainile stranse pumn, incercau sa le arate guvernantilor, parlamentarilor care urmau sa se reuneasca in plen, pentru discutarea si votul motiunii de cenzura, cat de mult vor gresi daca modificarile aduse Codului Muncii, prin care premierul Emil Boc si-a asumat raspunderea chiar de Ziua femeii, vor ramane batute in cuie.
Sculati cu noaptea-n cap ca sa ajunga in Capitala, au fost destui insa aceia care, din start, au fost convinsi ca demonstratiile lor nu vor putea sa schimbe ceva. Iar asta s-a vazut inclusiv prin numarul extrem de redus de manifestanti stransi ieri – la ora 15,00, de exemplu, erau vreo 8.000 – in conditiile in care, luni si marti, liderii sindicali anuntau ca se vor stringe…50.000 de oameni.
Ce dovedeste asta? Dovedeste ca miscarea sindicala nu mai este ca pe vremea pustii si a curelei late, conform refrenului unui celebru cantec popular romanesc. Liderii sindicali si-au pierdut din antrenamentul convingerii maselor de a iesi in strada la primul fluier. Care-i vina? Probabil au fost coplesiti , dar si obositi, de atata popularitate, mai ales televizata. Pentru ca nu este eveniment petrecut la nivel national despre care X, Y, Z lider sindical sa nu-si dea cu presupusul, inclusiv acum, de cand se cauta regina vamilor!
Si pentru ca tot amintesc de vami, s-a vazut ca unii dintre liderii sindicali nu sunt chiar asa de „imaculati” pe cat se bateau cu pumnul in piept, atata vreme cat in tentaculele mafiei de la vami se pare ca au fost prinsi si ei.
Prin urmare, cat de credibili mai pot fi cei care au rolul de a reprezenta masele prin miscarea sindicala? Un raspuns a fost chiar cel dat ieri, la protestul din Piata Constitutiei. Capacitatea de a fi lider a apus de mult, cu toate ca, ieri, a fost o zi superba de primavara, care ar fi putut sa fie prielnica iesirii in strada a zeci de mii de manifestanti. Sau, cine stie: i-o fi sabotat cineva?! Poate chiar ceferistii care, si ei, ieri dimineata, intre 7,00 si 9,00, n-au mai dat liber pe sine la niciun tren ! Poate benzinarii, care au saltat pretul la combustibili aproape de 6 lei litrul … Cine stie ?! Dar, dincolo de a cauta vinovatii care ar fi putut sa le puna bete-n roate sindicalistilor ca sa vina in Capitala, poate ca un raspuns ar putea fi dat chiar de catre lideri, daca ar mai avea rabdarea si timpul sa se uite in oglinda pentru a vedea daca, intr-adevar, le mai sta bine in aceasta postura. Pentru ca, in afara de raguseala dupa o zi intreaga de strigat pe la usile si pe la ferestrele ramase inchise ale institutiilor statului, sindicalistii ar trebui sa analizeze, cu adevarat, cu ce s-au ales si cine-i conduce in lupta. Iar esecul de ieri – care n-a fost singurul – ar trebui sa dea si mai mult de gandit. Si masei de sindicalisti, si liderilor lor. Deoarece, dupa cum se vede, s-au dus vremurile pustii si curelei late!
