Iata-ne cu totii, astazi, la Denia din Vinerea Patimilor (Vinerea Mare), in jurul Sfantului Epitaf al Mantuitorului, cu faclii aprinse in maini si cu primele flori ale primaverii.
Participand parca mai mult ca oricand cu fiinta noastra intreaga la aceasta sfanta rugaciune a durerii lumii, cand Biserica lui Hristos comemoreaza ingroparea scumpului ei Intemeietor, sa dam glas inimii si, pe calea cea launtrica a sufletului curat, sa ne transportam peste vremi si peste spatii acolo, departe, in tara jertfelor si a nadejdilor noastre – in ziua cea mai trista din istoria mantuirii noastre.
In seara aceasta, in bisericile noastre se vor auzi stihurile melodioase ale „Prohodului”, pulberea de aur a daruirii noastre pe altarul smereniei si al jertfei celei de-a pururea mantuitoare, se comemoreaza ingroparea Domnului facut om.
Este clipa suprema in care pamantul lasa in mormant, ca pe un mort, pe Datatorul vietii. Este clipa de jale in care muritorii ingroapa ca pe un mare mort pe cel nemuritor, cel care a dat viata tuturor. Se desprind din minunata icoana a Prohodului cateva persoane sfinte care ilustreaza durerea, credinta si nadejdea noastra. In lumina dumnezeirii lui Hristos se reflecteaza in mod cu totul deosebit, chipul plin de suferinta al Maicii Domnului, pururea Fecioara Maria, care in acele clipe isi reaminteste de vechile proorociri ale Arhanghelului Gavriil, sau ale batranului Simion. Durerea fara de margini a Maicii Domnului capata o raza de lumina si cat de frumos se opreste pana inspiratului autor al prohodului ca sa zugraveasca chipul lui Iosif din Arimataia, pe care il aseamana cu batranul Iosif, cel care alta data i-a slujit la fuga in Egipt si care, acum, il va aseza in mormant. Aceasta zi inlacrimata a Vinerii celei Mari se va lumina incet, incet, conducandu-ne spre zorii stralucitori ai Invierii, si va rasuna pana la sfarsitul veacurilor.
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
