Constantin IONESCU-LUNGU (II)
Primul Congres al invatatorilor din Romania s-a tinut in sala mare a “Liceului Vechi” (azi Muzeul de Istorie), in zilele de 28-30 decembrie 1898, cu participarea a 84 de delegati din 20 de judete (14 din Prahova). Cuvantul de deschidere l-a tinut C.Ionescu-Lungu, care a explicat pe larg rosturile intrunirii lor acolo.
Congresul a hotarat, la 30 decembrie, infiintarea “Societatii Invatatorilor din Romania”, i-a aprobat statutele si l-a ales presedinte pe Constantin Ionescu-Lungu. In perioada care a urmat a fost recunoscut ca lider al dascalimii romanesti si va mai fi ales inca o data (nu insa imediat) presedinte al Asociatiei.
Ionescu-Lungu a fost un nume cunoscut si in publicistica vremii. A publicat mult si in ziarele de partid sau independente, articole, mai ales cu caracter social-politic sau cultural. A fost unul dintre autorii cei mai productivi ai presei pedagogice romanesti, numele lui gasindu-se in toate periodicele cu acest caracter aparute in vremea lui. Amintim unele dintre acestea “Educatiunea”, “Solidaritatea” etc. La altele el a fost initiatorul, redactorul si a facut parte din conducere, determinand aparitia lor la Ploiesti.
Asa au fost “Scoala Viitoare”, Buletinul Societatii Corpului Didactic Primar din judetul Prahova si “Staruinta”, dar si efemerul “Scanteia”.
C.Ionescu-Lungu a fost si un activ autor de manuale scolare. In colaborare cu V.Mircea si Gh.Nicolau a elaborat un “Abecedar” – partea I si a II-a (Bucuresti – 1911-1912) iar in colaborare cu fostul sau profesor Chistu Negoescu a publicat “Carte de cetire” pentru clasa a II-a (1912), a III-a (1911) si a IV-a (1911) urbana. In aceeasi colaborare a scos si “carti de cetire” pentru invatamantul rural, divizia II- anul I si II, divizia III – anul I si II.
In colaborare cu alt fost profesor al sau, Bucur Spirescu si cu invatatorul A.M. Michaelescu a scos o serie de “Exercitii si probleme de aritmetica” sau de “aritmetica si geometrie”. Au aparut, astfel, la Bucuresti, intre 1899 si 1904, cele pentru clasele I,II,III si IV primare urbane si pentru divizia I rurala, divizia a II-a (anul I si II) si divizia a III-a. Unele dintre acestea au fost scoase in mai multe editii, mergand pana la a VI-a.
Tot impreuna cu acestia doi a scos si o lucrare de metodica “Povatuitor la exercitii si probleme de aritmetica” pentru clasa I urbana si divizia I rurala (Bucuresti 1899). Impreuna cu Gh.Nicolau si Ion I. Onu, a scos, in doua variante (pentru mediul rural si mediul urban), geografia judetului Prahova.
Dar cea mai importanta contributie publicistica a sa a fost scoaterea, in colaborare cu Banica Stoicescu, Ion T. Crutescu, B.I.Gadineanu si D.Dumitrescu Bumbesti, a unei serii de carticele intitulate “Dascalul poporului”. Erau niste mici culegeri tematice continand sfaturi practice, sub forma de dialog, date de un povatuitor imaginar. Amintim astfel: “Popa Vlad I – Sfaturi despre munca chibzuita si pastrare”; “Popa Vlad II – Gradinaritul”; “Popa Vlad III – Pomaritul si albinaritul”; si o a patra brosura in serie, pe care nu am vazut-o “Popa Vlad IV – Crescerea si ingrijirea animalelor de casa”. In aceeasi colaborare, a scos si cel putin trei carticele dintr-o serie dedicata sfaturilor cu caracter educativ-moral, folosind acelasi model.
Este vorba despre “Ion Scurtu I – Folosul cartilor si trebuinta de a trai in societate” si “ Ion Scurtu III – Drepturile si datoriile cetatenesti”. Numele celui care raspunde intrebarilor il desemneaza chiar pe autorul principal.
Tot sub forma de dialog, dar de asta data fara colaboratori, i-a aparut o brosura, de 32 de pagini “Nae Cocor si rascoalele taranesti 1905″. Era aratata situatia nenorocita a taranilor, cerea masuri pentru remedieri si sfatuia pe sateni sa nu mearga pe calea unei ridicari violente.
In timpul rascoalelor din 1907, desi se plasa pe pozitii de ordine, a fost arestat in timp ce incerca sa-i potoleasca pe taranii din Harsa, care se indreptau, prin Bucov spre Ploiesti. A fost insa eliberat, dupa mai putin de o zi, prin interventia lui Al.G.Radovici.
Cateva din brosurile publicate la inceputul deceniului al II-lea, oglindesc activitatea lui ca lider al invatatorimii romanesti. Astfel, in 1910, tiparea la Ploiesti o carticica de 76 de pagini, “Dare de seama de veniturile si cheltuielile Escursiunei de la Constantinopole din Iulie 1910″ de C.Ionescu-Lungu, presedintele escursiunei. Asadar el a resit un lucru aproape incredibil, sa obtina aprobarile, pasapoartele, subventiile, sa adune banii si sa-i duca pe invatatori la Istanbul, dupa care dadea sooteala, pana la 5 bani, de sumele care i-au trecut prin mana. Un an mai tarziu, in 1911, el facea sa apara, tot aici, un volumas de 154 de pagini, cu ilustratii. Ultima parte a acestuia “Escursiunea la Constantinopole”, relua actiunea din anul anterior, dar nu sub raport financiar, ci descriind traseul si monumentele vizitate, evocand intamplari, insotind textul cu fotografii. Prima parte a acestei carti “Congresul din Constata”, era o relatare a lucrarilor celui de al “saptelea Congres Invatatoresc” la care el a fost ales, pentru a doua oara, presedinte al Asociatiei.
Paul D.POPESCU
