• Interviu cu ing. Ioan Vasile Gh. Giurgioiu
La aproape 76 de ani s-ar fi cuvenit, mai degraba, sa-si plimbe sotia prin parc, sa-si vada de sanatate prin statiunile balneoclimaterice sau sa incinga cate o partida de sah cu alti confrati, asa cum fac multi dintre cei de varsta domniei sale. Nici vorba, insa, de asa ceva. Cu toate ca acele doua operatii suferite la un picior nu prea-i dau pace, nu-i zi in care sa nu experimenteze, cate 8 ore, cel putin, pentru a fi la curent cu noutatile din domeniul „ingineriei sistemelor fluidice”. Intre timp, inginerul mecanic Ioan Vasile Gh. Giurgioiu, caci despre dansul este vorba (in foto), mai preda si la Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti.
– De unde aceasta pasiune pentru cercetare, domnule Giurgioiu?
– Mugurii au aparut in primii ani ai Facultatii de masini si utilaj petrolier Bucuresti, pe care am absolvit-o in 1958. Dupa aceea, am fost repartizat la Intreprinderea de reparatii si montaj aparate de masura si control Ploiesti (azi AMPLO), de unde am si iesit la pensie, in 1997. Impreuna cu alti colegi pasionati de nou, sau de unul singur, am realizat mai multe inovatii si inventii. Una dintre primele mele inventii – constand in construirea unui dispozitiv care masura, simultan, mai multi parametri ai instalatiilor de foraj – se foloseste cu succes si astazi. Mai mult, brevetul a fost vandut in vreo sapte tari, printre care Anglia, Egipt sau India. Pentru economiile considerabile de materiale si manopera, aduse de aceasta inventie, am primit chiar si o recompensa financiara, dar minora. Poate si pentru faptul ca, potrivit obiceiului vremii, pe lista recompensatilor au aparut si niste „sateliti”.
– De numele dv. se leaga, din cate am aflat, si asimilarea a zeci de dispozitive sau aparate de automatizari folosite, cu rezultate excelente, nu doar in industria petroliera, si care, pana atunci, se importau pe valuta. Care va erau sursele de inspiratie?
– In primul rand, revistele de specialitate autohtone, dar mai ales cele straine, pe care le cumparam si le traduceam pentru a vedea pe unde ne situam noi, romanii – in privinta aplicarii in practica a rezultatelor descoperirilor in domeniul sistemelor de automatizari – fata de nemti, americani, francezi, englezi s.a. Apoi, am colaborat strans cu specialisti din cadrul unor universitati tehnice din tara, in frunte cu UPG Ploiesti, caci conceperea unor sisteme de automatizari eficiente presupune cunostinte de fizica, matematica, logica, biologie, chimie, cibernetica. Din traducerea revistelor, am aflat si faptul ca pentru ca noile descoperiri sa fie cunoscute de publicul larg, in diverse tari occidentale se organizau, periodic, simpozioane tehnico-stiintifice. Ce-ar fi sa procedam si noi la fel, mi-am zis atunci, ca doar aveam destule de aratat!
– Cand a fost primul simpozion de acest gen?
– In 1972, la Ploiesti, si a durat trei zile. Pe langa reputati specialisti de la diverse institute de cercetari sau cadre universitare din tara, a fost invitat si savantul Henri Coanda, care tocmai sosise in tara, pentru ca unul dintre noile tipuri de elemente fluidice se baza tocmai pe „efectul Coanda”. Din pacate, chiar in acele zile, acesta a decedat. Ulterior, gratie ecourilor deosebit de favorabile din randul elitei tehnico-stiintifice romanesti, a urmat anul si simpozionul, chiar daca, uneori, nu mi-a fost deloc usor. Anul trecut, de pilda, a fost editia a XXXIX-a cu tema:”Aplicarea in economia nationala a elementelor si sistemelor fluidice pneumatice si hidraulice de automatizare (ingineria sistemelor cu fluide) – FPH”. Au fost dezbatute lucrari stiintifice apartinand unor profesori de la UPG Ploiesti, Universitatea Politehnica Bucuresti, Universitatea Tehnica din Cluj sau Craiova ori ale unor specialisti de la diverse firme. De-a lungul ultimelor editii, am invitat si cercetatori straini. Intre timp, am participat si eu, ca invitat, la diverse reuniuni similare din strainatate. Acum, pregatesc editia jubiliara: a XXXX-a! De-a lungul anilor, in baza prezentei la aceste foruri de dezbateri stiintifice – unde se schimba opinii, idei, experiente etc – multi participanti au scris carti sau au obtinut titluri academice.
– Unde au loc aceste reuniuni stiintifice si cine le sponsorizeaza?
– Din start am tinut ca ele sa nu implice taxa de participare. Lucrarile sunt gazduite, gratuit, de Casa de Cultura a Sindicatelor Ploiesti, iar o alta parte din cheltuieli sunt suportate de Fundatia Oamenilor de Stiinta Prahova. La nevoie, am dat si din pensia mea, caci astfel de reuniuni sunt, cum spuneam, pasiunea vietii mele, iar intotdeauna am avut ca reper ultima noutate la nivel mondial. Am cautat sa transmit aceasta pasiune noii generatii, dar este foarte dificil, caci tinerii nu sunt chiar asa de interesati, desi unii dintre ei sunt foarte inteligenti. Dar, in cele din urma, sper ca voi reusi sa predau aceasta initiativa unor profesori entuziasti de la UPG Ploiesti. Pana atunci, doresc sa scot o carte despre proiectarea sistemelor de masurare, care sa le fie foarte utila studentilor.
Dumitru CONSTANTIN
