Toma T. Socolescu şi edificiile cu caracter economic (LII)
Toma T. Socolescu nu a renuntat, niciodata, la visul de a construi halele si este usor de inchipuit de cate ori isi va fi revizuit, retusat, completat, amplificat schitele.
Iata insa ca, pe la jumatatea perioadei interbelice, edilii orasului au ajuns si ei sa inteleaga ca situatia dintr-o parte a zonei centrale aorasului nu mai poate fi tolerata. Este adevarat ca oborul fusese mutat, inca din 1911 la bariera Bucov, dar ramasese aici “piata mare” si asta insemna doua hectare de teren, pline cu baraci, soproane, dughene, chioscuri, tonete, simple tarabe, carute, unde se vindeau de toate, dar mai ales produse alimentare, in conditii de igiena si estetica, cu totul precare.
In 1928, venind la putere un guvern national-taranesc, municipalitatea ploiesteana a intrat si ea in mana taranistilor. Cum inlaturarea mizeriei din zona centrala a orasului fusese unul din punctele forte ale propagandei electorale, s-au hotarat sa o rezolve prin construirea mult-amanata a unor hale centrale. Cum a auzit ca incep discutiile in aceasta problema, Socolescu s-a infiintat cu contractul incheiat pe vremea lui Orascu, pe care nimeni nu-l anulase.
Iata cum isi aminteste arhitectul momentul acela hotarator in construirea Halelor Centrale: <
Si ceva mai departe: <
Numai ca, a obtinut recnoasterea contractului sau, dar primarul C.Brezeanu, i-a oferit si un fel de bursa, aprobata ulterior de consiliul comunal, pentru o calatorie in Occident, in scopul de a cerceta asemenea edificii.
Deplasarea a fost, desigur, facuta, dar, din pacate el oprindu-se in primul volum din “Amintirile” sale la anii 1923-1924, nu avem informatii despre aceasta. Probabil a vizitat un mare numar de hale si de centre comerciale din orasele prin care a trecut, notandu-si impresiile si facand schite. Toate observatiile facute vor folosi in proiectul actualizat al halelor, dar mai mult prin reactie la cele ce vedea. A surprins multe elemente, detalii la care se gandise si el si le inscrisese in schitele sale. Acum vazandu-le puse in opera, le-a privit critic, nu i-au mai placut si a renuntat la ele sau le-a modificat in spirit propriu. Oricum, ceea ce va realiza el va fi profund original, nu vom gasi niciun fel de ecouri straine si – indraznim sa afirmam, bazati pe parerile multor specialisti cunoscuti – ca halele sale sunt cea mai stralucita creatie din acest domeniu, remarcabile atat prin aspectul cat si prin functionalitatea lor. Toate acestea au fost retinute de el atunci cand, intors din calatorie, a inceput sa lucreze intens la ultima varianta a proiectelor pentru ceea ce avea sa devina opera sa fundamentala. S-a lucrat fara graba, cu mult simt de raspundere – fiindca stiau ca pregatirea terenului va dura o vreme – din partea lui si a colaboratorilor sai. In vremea aceasta arhitectul a conlucrat cu primria si consiliul comunal, pentru stabilirea precisa a locului pe care avea sa se ridice edificiul si pentru degajarea lui de tot ce se gasea pe el. In acelasi timp, cum tot el era cel care conducea si lucrarile de construire a Palatului Justitiei, a alertat pe cat i-a stat in putinta finisajele, pentru ca apoi sa se poata concentra si el si mijloacele materiale, umane si financiare locale asupra noului edificiu.
Paul D.POPESCU
