Ecaterina BASSARABESCU (II)
Casatoria Ecaterinei a avut loc, fara prea mult fast, in aprilie 1904 si a constituit ultima satisfactie a lui Temelie Dinescu, care va inceta din viata patru luni mai tarziu. Intre timp, tanara pereche dupa ce isi facuse “luna de miere” la Venetia, se instalase in casa nou-nouta, primita ca zestre (pe strada Radu Stanian nr.21) si complet mobilata. Coana Caterina s-a dovedit o buna gospodina, luandu-i sotului ei orice griji materiale asigurandu-i o viata imbelsugata si confortabila. El a putut astfel sa se consacre in liniste si cu eficienta activitatii didactice, literare si politice.
Mai mult decat atat, ea l-a sprijinit si direct in munca lui literara. Ea era primul lui cititor si primul lui critic literar. De asemenea a aranjat si viata mondena a familiei pe masura cerintelor ei intelectuale. Relatiile lor erau putine, dar numai din oamenii alesi ai orasului. Coana Caterina era o gazda minunata pentru familiile apropiatilor lor din Ploiesti, ca si pentru scriitorii bucuresteni veniti la vreo sezatoare literara si orice invitatie era cu nerabdare asteptata.
Copilul a venit ceva mai tarziu, o fetita pe care au botezat-o Maria-Elisabeta si au alintat-o Ciresica. Desi tatal ei a iubit-o foarte mult si-si petrecea cu placere clipele de ragaz cu ea, Ecaterina a fost cea care a crescut-o.
Dar, neintrecuta gospodina si mama avea si un remarcabil talent literar. A incurajat-o sotul ei, caruia ii citea tot ceea ce scria si care a indemnat-o sa publice. A semnat si cu numele ei, dar in majoritatea cazurilor cu pseudonimul Irena Mohor, versuri, proza, dar, mai ales, valoroase traduceri din limba franceza.
Debuteaza in “Luceafarul” de la Budapesta in 1905, iar in 1907 semneaza de mai multe ori in “Convorbiri”. O colaborare mai substantiala a avut la “Convorbiri critice”, unde o gasim de mai multe ori in tabla de materii pe 1908. Chiar profesorul universitar Mihail Dragomirescu, cunoscut critic literar al vremii, o mentioneaza laudativ in articolul sau, “Miscarea literara in 1908″ (Calendar literar, Biblioteca Romaneasca, Bucuresti, Edit. Socec, 1909, p.107). A mai publicat si in pagina literara a ziarului “Epoca”, iar in perioada interbelica, in 1933, in “Adevarul literar si artistic”. Dar, mai ales, a fost o fidela colaboratoare a “Gazetei cartilor” a lui Munteanu Ramnic. Aceasta revista, prima din biblioteconomie si bibliografie, in egala masura si publicatie literara, a aparut in 1921 si a continuat, cu scurte intreruperi, sa apara, bilunar pana dupa al Doilea Razboi Mondial. In ea Irena Mohor a semnat versuri, proza, recenzii, traduceri.
Caterina Bassarabescu a scos si o carticica cuprinzand o pieseta intr-un act, “Gura dulce mult aduce”. Este o adaptare dupa Henri Duvernois, care a fost de mai multe ori jucata de echipa de amatori ploiesteni.
Viata ei s-a scurs linistita intre preocuparile culturale, grija pentru sotul ei si cresterea fetitei si scolirea ei, incununata cu o licenta in drept. Au fost desigur si necazuri, ca moartea mamei sale sau prigonirea sotului ei, dupa 1918, dar le-a infruntat cu succes.
Lovitura cea mai grea i-au dat-o bombardamentele din 1944, cand frumoasa ei casa a fost iremediabil avariata. A fost distrus cuibul ei drag cu o buna parte din mobilier si cu tot ceea ce nu fusese evacuat. Noroc ca a doua casa a ei, cea parinteasca situata pe str. Regina Maria colt cu strada care mai purta inca numele tatalui ei, nu fusese atinsa. Cand s-au intors din “dispersarea” de la Slanic, cum chiriasii plecasera, dupa o sumara reparatie s-au mutat aici. Ecaterina, care nu mai era tanara, a facut eforturi uriase ca totul sa arate asa cum trebuie, fapt care i-a macinat sanatatea. A mai trait doar bucuria sa-si vada fiica, mai demult avocata, intrand in magistratura, deci prima femeie din Prahova, daca nu din tara, judecator.
A murit in 1948, lasandu-si iubitul sot in grija fiicei sale.
Paul D.POPESCU
