Magda Nicolaescu -Ioan (III)
Vom incerca sa surprindem si locul pe care Magda Nicolaescu Ioan l-a ocupat in viata culturala locala. A facut parte din “comitetul scolar” atat la Institutul “Regina Elisabeta”, unde invatase si ea, cat si la Scoala secundara de fete “Despina Doamna”, devenita liceu in 1934. Pentru aceasta din urma a vehiculat, cu mult succes, o lista de subscriptie pentru strangerea de fonduri in vederea extinderii frumosului local al acesteia. A sponsorizat si comemorarea lui Ovidiu organizata de scoala, care a avut un larg ecou in oras si judet. O gasim prezenta si in alte comitete de initiativa, cum ar fi cel pentru ridicarea bustului lui I.L.Caragiale.
Dar Magda Nicolaescu-Ioan era si un foarte bun vorbitor si condeier, folosindu-si fara preget, talentul in ambele directii. Asa cum am vazut la inceputul medalionului nostru, vorbea des in fata elevilor, ca si in cadrul societatilor de binefacere. Dar ea a tinut si cuvantari publice apreciate, mai ales in cadrul universitatii libere si populare condusa de D.Munteanu-Ramnic. A scris si a publicat mult si in presa, numele aparandu-i in multe ziare si reviste locale si centrale. Mai intens a colaborat la “Desteptarea Prahovei”, ziar national independent, in anii 1925-1926. Mai lunga a fost colaborarea ei la presa lui D.Munteanu- Ramnic, la “Romania Viitoare” prin 1921-1922 si apoi, vreme indelungata la acea minunata revista de cultura care a fost “Gazeta Cartilor”.
Magda Nicolaescu-Ioan ne-a lasat si cateva carti. Prima este inspirata de calatoria din 1923, despre care am vorbit, si poarta titlul “Intre Nord si Dunarea noastra”. Ea este prezentata sub forma unui jurnal, scris cu talent, cursiv si atragator. Imprimat, in excelente conditii grafice la “Tipografia Romaneasca” din Ploiesti, el s-a bucurat de succes si nu numai in Prahova, datorita, pe langa calitatile amintite mai sus, a doua lucruri. Este vorba de buna ei ilustrare prin fotografiile facute chiar de autoare, dar si de faptul ca prezenta cititorilor romani, pentru care “ strainatate” insemna Franta, Italia, Austria, niste meleaguri cu totul necunoscute.
Lucrarea i-a atras atentia si academicianului Ion Simionescu, care i-a propus o lucrare pentru colectia “Cunostinte folositoare” pe care el o dirija pentru editura “Cartea Romaneasca” din Bucuresti. In numai cateva pagini a surprins esentialul din cadrul geografic, din istoria, economia, cultura si viata cotidiana a tarii si poporului, realizand o micro-monografie, prezentata clar si atragator. Aceleasi proportii (32 pagini) si imprimata la fel de ingrijit tot la Bucuresti este si lunga cuvantare “Mila de animale”, despre care am mai vorbit.
Cea mai importanta lucrare a ei a fost insa “Doro d’Istria”. Este o biografie a Elenei Ghica (1821-1888), fiica unor mari si bogati boieri romani, care au facut mult pentru cultura romaneasca si care, sub acest pseudonim s-a facut cunoscuta si apreciata in intreaga lume. Casatorita in tinerete cu printul Koltzov-Massalski, pe care il cunoscuse in Moldova, traieste o vreme la curtea tarului si cunoaste bine Rusia. Dupa ce isi paraseste sotul, traieste in Occident: Austria, Germania, Franta stabilindu-se in 1870 la Florenta, unde cumparase vila lui Angelo de Gubernatis. A fost una din scriitoarele si publicistele apreciate ale vremii, lucrarile sale (literare, estetica, note de calatorie sau monografice), fiind traduse in multe limbi. Era o feminista convinsa, dornica sa-si demonstreze ideile: a fost prima femeie care a facut o ascensiune in Alpi si singura care, deghizata, a locuit cateva luni la Muntele Athos.
Membra de onoare a mai multor academii, i s-au consacrat 17 carti in cinci limbi europene. In Romania insa ea nu era deloc cunoscuta, singura biografie publicata fiind cea a Magdei Nicolaescu-Ioan.
Nu stim nimic despre ultima parte a vietii acestei femei remarcabile. Putem presupune ca, dupa marea rasturnare din anii 1945-1948, si-a insotit tatal in domiciliul fortat care i s-a stat sau ca a trait in exil, alaturi de fiica sa, Suzana.
Paul D. POPESCU
