As putea intitula aceste randuri, poate cu mai multa indreptatire, „Mai e ceva de facut?”. Revenit acasa, dupa o abandonare, cuvenita zic eu, sub soarele mediteraneean, in care am incercat sa uit si sa ma delectez cu lecturi mereu amanate, incerc sa ma dezmeticesc. Referendumul s-a incheiat. Stiam. Nu victorios pentru cei care au votat plecarea presedintelui, ci victorios pentru infrant. Nu-i prima oara, sub Basescu, cand albul devine negru, iar portocaliul-verde sau mov. Nu-i prima oara cand ultimul presedinte european comunist transforma asa cum vor muschii lui o realitate altfel de necontestat. Ce nu stiam e comportamentul de dupa revenirea, ilegitima, calcand peste cadavrul milioanelor de voturi care l-au trimis acasa, la Cotroceni. Auzisem ca Basescu, in sfarsit, se va cuminti, ca va face pace cu dusmanii, ca nu va mai drege dosare si delatiuni, ca va respecta, in sfarsit, Constitutia. Am zis si am scris ca Basescu va conduce intotdeauna pe reguli mafiote, ca tacerea lui nu inseamna abdicare, ci clocirea altor si altor scenarii de compromitere a adversarilor, ca apropierea lui de portretul dictatorilor machiavelici si cainosi va fi si mai evidenta cu cat poporul ii e mai departe. Ce sa faci cu un popor, prezent la vot intr-o proportie covarsitoare, fiindca 8,5 milioane de votanti cam asta inseamna intr-o Romanie depopulata, golita de forta ei activa, ce sa faci, cum sa te bazezi ca presedinte pe el, pe acest popor, cand 88 la suta dintre cetateni s-au saturat de tine si iti cer sa pleci? Pentru un politician demn, gestul firesc e sa plece. Basescu, in conflict cu demnitatea de cand se stie, n-are decat sa-i ignore pe fraierii pe care i-a tot dus cu presul, iar acum nu-l mai cred. Sa fie sanatosi! Basescu nu mai are nevoie de popor. Oricum e un popor de mana a doua ca doar el, chiar el, presedintele, remarcase asta. Basescu are nevoie de sefi devotati, pusi de el si numai de el, la servicii, procuratura, DNA, CCR, CSM, ANI, nani si asa mai incolo. Basescu lucreaza in interior, hoteste, in sedinte mici, de culise, cu iesiri putine in public (dobitocii astia sunt in stare sa te fluiere sau sa te bata cu oua clocite, nu te pui in mintea lor!) si cu mari provocari de furtuni si dezbinari care sa para ca vin de oriunde, doar de la el nu.
Liviu Dragnea, vad la televizor, e convocat la DNA. Faci fara sa vrei legatura cu ce zicea acum vreo luna Basescu. Ceva megies cu povestea aia cu chestorul, nu e bine chestore, nu e bine. La Dragnea era ceva cu buboiul care se va sparge curand. Uite ca nepotul mamei Omida a ghicit. Procurorii l-au chemat pe Dragnea. Pai parca Dragnea e unul din liderii USL, azi la putere! Ha,ha,ha! Auziti, peste zidurile Cotrocenilor un ras in cascade, un ras care nu se mai opreste, un hohot dispretuitor? Nu Dragnea, ma, zice acel ras, e la putere, nu Ponta, ma, innoada in sunete acel ras, e la putere, nu Antonescu, ma, chicoteste draconic, autoinganandu-se acel ras, e la putere, ci eu, IO. IO, ma, sunt puterea, iar voi si poporul vostru de prosti, mai sarac decat toate popoarele de prosti din lume, n-aveti decat sa va supuneti. Nu va supuneti? Pun procurorii pe voi. Nu ascultati comanda la mine? Va bag dupa Nastase. Nu…
Mai e ceva de facut? Da, mai e cate ceva de facut. Mai e de facut ca acest popor, cat e el de rarit si de plecat prin lume si de flamanzit acasa, va da de pamant cu Basescu. Incet sau dintr-odata, Basescu va cadea de pe scara insultatoare si putreda a acestui ha, ha, ha si va da cu dosul de tarana si cu cat cazi mai de sus – iar el cade, ca avere si functie, de foarte sus – cu atat doare mai al dracului.
Lucian AVRAMESCU
