Bigotul fudul cu mainile in buzunare
Il stie, deja, toata lumea. Ca pe un cal breaz. Acum face oaresce schimburi de terenuri cu Armata, in vinovatu-i beneficiu, acum da bani, si deloc putini, pentru o cauza buna, parca intr-un perpetuu principiu „o mana spala pe alta”. Apoi, clameaza, imbujorat la fata si de reflectoarele cardului de televiziuni care-i mananca din palma, ca „Dumnezeu mi-a dat destul, cat sa pot da si la altii”. Curat lucru, individul e mana cereasca pentru media. Semidoct, coleric si mistuit incontinuu de dorinta de a fi mereu primul, chiar si in domenii in care se dovedeste de-a dreptul ridicol, autointitulatul „Razboinic al Luminii” ramane numarul unu in prime-time. Pozand fie in umil slujitor al Bisericii Ortodoxe, pentru care, de curand, a dat dovada unor inalte calitati de tarcovnic, fie intr-un spurcat la gura, cand vine vorba despre functionarii publici care indraznesc sa incerce sa-l aduca pe calea cea buna a platii datoriilor la stat, „Mihai Viteazul” este prototipul high-life-ului tranzitiei. Face ce face si este, tot timpul, in centrul atentiei. Intr-adevar, il ajuta si statutul de patron al celei mai aureolate echipe de fotbal din tara.
Ei bine, el – latifundiarul-rege al Piperei, care umbla imbracat numai in Armani, Gucci si alte toale din acestea de neatins de vulg – ne umple de dezgust. Chiar si numai atunci cand coboara ca o toapa din Maybachul de neam prost, pe care l-a depanat, deunazi, cu ranga ! Nici una, nici doua, apoi, cu camasa rasfranta si iesita mitocaneste din pantalonii de firma si cu mainile bagate pana-n fundu’ buzunarelor, „Jiji” da lectii, in stanga sau in dreapta. Ori la inalte fete bisericesti, care il urmeaza ca pe un Mesia, ori la simpli evlaviosi, naivi in sinceritatea lor de a-l proslavi pe insul cu pricina, in calitatea lui de brav ortodox si ctitor de biserici.
Dar cum sa fie altfel, atata vreme cat numarul de lacasuri de cult din Romania creste direct proportional cu numarul de tururi depasite in Cupa UEFA, de catre singura echipa de fotbal din Romania care a cucerit trofeul predecesoarei Ligii Campionilor ? Intr-o saracie de nedescris pentru omul simplu, un concetatean care da bani cu nonsalanta nababului intra usor in haina unui trimis al Divinitatii ! Ce sa mai conteze, atunci, cele cateva injuraturi scapate pe la coltul gurii, de impricinat, in lojele de lux ale stadioanelor, cei cativa pumni pe care-i plesneste in figura unor semeni de alta culoare, vinovati ca l-ar fi luat… nevinovat peste picior, la televizor ? Oare chiar nu putem gasi exemple adevarate de smerenie si bun simt in lumea intelectualitatii, incat un corigent perpetuu sa ajunga… idealul pentru un contingent semnificativ de compatrioti ?!
Dragos TRESTIOREANU
