Basescu trebuie sa plece. Basescu va pleca. Daca nu de bunavoie, intelegand forta democratica a votului, atunci imbrancit, luat de guler si dat afara, ca un lautar beat care, suit pe o scena cu instrumentisti normali, strica un concert. Terorizarea unei tari care a trecut prin colectivizare fortata, prin experienta masinii negre la poarta, reactivand frica, nu-i mai iese, nu mai tine. Ce va ramane, istoric vorbind, din si dupa personajul Basescu? Biografia lui politica s-a imbogatit mai nou cu episodul trimiterii procurorilor prin sate pentru interogatorii pe tema votului. Confiscarea, prin frica, a dreptului la vot pare a fi ultimul capitol din viata acestui dictator deghizat care a facut mai mult rau tarii lui decat ciuma sau razboiul si e pe cale de a depasi mult, prin stilul razbunator si machiavelic, dictatorii latino-americani.
Un domn, Craciunescu, din Valenii de Munte, m-a sunat in aceasta dimineata sa-mi ceara parerea daca scapam sau nu „de asta”. Scapam, am zis. Sa va povestesc, continua omul, licentiat inteleg in psihologie, o scena la care am asistat in piata din Valeni. Doi cetateni se contraziceau intr-o chestiune care-i angaja patimas. Intr-un final, inainte de a-i intoarce spatele celuilalt, unul a zis: „Hai scuteste-ma, ca tu minti ca Basescu!” Am meditat, dupa aceasta discutie telefonica, la cele povestite de dascalul valenar. Da, Basescu a devenit zicala. O zicala utilizabila in conflicte pe teme de caracter, cand vrei sa-i spui unuia, verde in fata, ca e un mincinos. Comprimata in timp, prin eroziune, zicerea va fi destula rostind, pentru minciuna, doar Basescu. Hai, ma, nu fi basescu, adica nu minti cu nesimtire! Taci ma, basescule, ca e prea gogonata! Limba romana, ca si intelepciunea populara, absorb iute intelesuri si vorbe pe care, fortificandu-le cu ingrediente noi, le dau drumul in uzual. Mintind zilnic, mintind intruna, mintind din obisnuinta si din vocatie, basescu a devenit sinonim minciunii, coborand in gramatica substantivului comun. Ocaua lui Cuza evoca generos domnitorul Unirii. Minciuna va ramane pururi lipita de numele unui personaj de care istoria se va descotorosi iute.
Un prieten vechi, Marinescu, din Targoviste, m-a vizitat marti, la Sangeru, sa-mi zica la multi ani de ziua mea. E in echipa lui Adrian Tutuianu care l-a batut zdrobitor pe „invincibilul” Popescu in lupta electorala pentru Consiliul Judetean Dambovita. Televizorul arata, langa noi, scene cumplite din niste sate napadite de molima basista a procurorilor. Oamenii iesisera in ulita revoltati. Daca asta se incapataneaza sa ramana impotriva votului majoritar, impotriva evidentei ca in tara nu sunt mai mult de 12 -13 milioane de votanti, impotriva Curtii Constitutionale chiar, care poate se trezeste, ce faceti? Ceea ce fac si vor face, imi spune targovisteanul, sute de mii de oameni. Mergem sa-i spunem direct cum am votat. Mergem sa mai votam o data, nu cu stampila, ci strigandu-ne votul la usa lui.
Am mai auzit, in aceste zile, expresii similare ale unei revolte insultate. Trag nadejde ca descreieratii, cei cativa care ii tin trena lui Basescu si comit in aceste zile abuzuri inimaginabile, se vor limpezi la minte si vor inceta razboiul urat pe care-l poarta cu tara.
Lucian AVRAMESCU
