Aceasta mucenita era din cetatea Tirului, fiica lui Urban stratilat. Acesta, suind-o intr-un turn inalt si asezand acolo zeii sai facuti din aur si din argint, i-a poruncit sa petreaca acolo si sa aduca jertfe la idoli. Dar sfanta, socotind cu cuget drept caci cu adevarat nu sunt dumnezei idolii cei neinsufletiti si facuti de oameni, se ruga lui Dumnezeu. Si privind pe o fereastra a vazut cerul, si din fapturi intelegand pe Facatorul, a sfaramat idolii tatalui sau si aurul si argintul i-a impartit saracilor. Pentru aceasta a fost supusa la tot felul de chinuri de tatal sau; a fost bagata in temnita, unde ramanand multa vreme fara mancare, a primit hrana ingereasca. Dupa aceea a fost aruncata in mare, si de la Domnul a primit dumnezeiescul Botez, fiind scoasa la uscat de un inger. Afland ca este vie, a fost inchisa in temnita din porunca tatalui sau, care in acea noapte a murit. Luand in locul lui domnia – Dion, si acesta a adus pe mucenita la judecata si pentru ca l-a marturisit pe Hristos, a fost chinuita cumplit. Iar dupa Dion a luat domnia Iulian, care, de asemenea, a chinuit-o indelung. In final, a fost lovita de slujitori cu sulite, si astfel si-a dat sufletul lui Dumnezeu.
