Pe vremea imparatiei lui Leon cel Mare si a Virinei – sotia sa, doi boieri patrici – Galvie si Candid – frati buni fiind, au mers sa se inchine la Ierusalim. Sosind in Palestina, la locurile Galileei, au aflat acolo cinstita haina a Nascatoarei de Dumnezeu la o femeie evreica, care o tinea cu cinste, aprinzand multe lumini si facand tamaieri.
Deci s-au hotarat ei ca sa o ia. Si mergand la Ierusalim, au facut o racla asemenea celei in care se afla cinstitul vesmant al Maicii lui Dumnezeu; iar cand s-au intors, au pus racla cea desarta in locul celeilalte; si pe cea cu sfantul si dumnezeiescul vesmant, au luat-o si s-au dus.
Cand au sosit la Constantinopol, au pus-o intr-un metoc al lor ce se cheama Vlaherne, incercand sa ascunda comoara. Dar vazand ca nu se poate, au dat de stire imparatului, care s-a umplut de nespusa bucurie. Si a facut o biserica in acel metoc, si a pus acolo cinstita racla, unde se afla si acum, pazind cetatea si gonind toti vrajmasii si toata boala.