In veacul al XIV-lea, a trait la Manastirea Ramet, un monah cu viata imbunatatita, al carui nume era Ghelasie. Credinciosii din partea locului l-au cinstit pe acesta ca sfant din neam in neam, pana in zilele noastre, iar vietuitorii sfintei manastiri ii cinstesc cu veneratie parti din moaste stiind ca prin rugaciuni neincetate la Bunul Dumnezeu, acestea au darul vindecarii de boli si suferinte. Ceea ce s-a transmis prin traditia locului de generatii intregi s-a adeverit in zilele noastre, cand, in anul 1978, s-a descoperit in biserica manastirii o inscriptie de mare insemnatate pentru Biserica si neamul romanesc, mai ales din partile Transilvaniei si care consemneaza numele, “Arhiepiscopului Ghelasie”, al zugravului Mihul de la Crisul Alb”, precum si anul 1377. Acest Arhiepiscop al Transilvaniei, primul atestat cu numele, este imbunatatitul Ghelasie pe care poporul, in evlavia sa, il cinsteste ca sfant.
