Cuviosul Tit a viețuit în timpul luptei împotriva sfintelor icoane (sec. IX). Sfântul Tit s-a călugărit de tânăr și a dobândit două mari virtuți: smerenia și ascultarea.
În vremurile prigoanelor împotriva sfintelor icoane și a cinstitorilor lor, Cuviosul Tit a stat tare și neclintit ca un adevărat Stâlp al Ortodoxiei și al Bisericii lui Hristos.
Pentru marea sa dragoste, smerenie și curăție, Dumnezeu i-a dăruit darul facerii de minuni, atât în timpul vieții, cât și după trecerea sa la cele veșnice. Sfântul Cuvios Tit a adormit cu pace în veacul al nouălea.
