Florin Tănăsescu
Cum nu suntem singurii care ne-am dat seama că preşedintele cules de pe drumuri toacă banii bugetului mai dihai decât asistaţii sociali, câţiva lideri din Europa şi de peste Ocean au încercat să-i găsească un rost pe lumea asta.
Aşa a devenit Nicuşor – negociator. Sau mediator. Sau nici una, nici alta, că la ezitările lui, ipotenuza va deveni catetă, iar Teorema lui Thales – Principiul lui Arhimede.
Plantatul la Cotroceni a încercat să o scoată în faţă pe Oana Ţoiu, dar n-a ţinut faza. Macron l-a scos de la naftalină şi l-a trimis pe unde-a mai fost: la Trump.
Cu bocceluţa în spate şi două hârtii prin care voia să arate motivele anulării Turului doi, s-a urcat pe-o corabie şi dus a fost!
Bine, a şi ajuns, dar nu la Whashington, cum ar crede unii, ci pe Insula lui „Robinson Crusoe”. Acolo a primit un mesaj de la un bodyguard de-al lui Trump, prin care i se ordona să bată apa în piuă până i se va permite apropierea de Casa Albă. Dar nu la o distanţă mai mică de 5 kilometri, că strică iarba.
Cum beneficiarul funcţiei de preşedinte avea şi telefon mobil, Macron şi-a adus aminte că-i un nefericit – monsieur Dan – „Singur pe lume”.
L-a sunat, întrebându-l în ce toane e Trump. „Şefu’, vă resun eu pe la Paştele Cailor, 2027”, l-a asigurat Nicuşor pe ăl de-l plantase (zic gurile rele, nu noi), la Cotroceni.
Până la amintita sărbătoare – care pică pe 28 februarie – preşedintele „tuturor românilor” a-nceput să tremure. Unul, mai fioros, şi-a făcut aparţia pe insulă.
„Sluga, eu sunt Vineri”, a zis oaspetele.
„Aaaaa, deci a venit weekendul”, s-a bucurat copilul din el, care se presupune că este preşedinte. Apoi şi-a luat găletuşa şi-o lopăţică şi-a-nceput să ridice castele.
Cum sateliţii văd orice mişcare, Putin a intrat la idei: „Tovarăşi, ce face amărâtul ăla acolo? Asigură baze aeriene pentru amicul meu, Trump?”.
Zaharova, de la Externe, l-a liniştit: „E ăla care ne-a făcut nouă complimente şi ne-a numit «actor statal». E inofensiv şi dus cu pluta. Scuzaţi, cu corabia!”.
Şi timpul trecea, trecea, trecea. Şi ţării ăsteia îi era mult, mult mai bine fără Nicuşor Dan la Cotroceni.
A, că pe-o insulă pustie este de folos cam tuturor, asta-i altă mâncare de peşte…
Cât priveşte rolul de negociator-mediator, a fost ca la întâlnirea televizată: magistraţii s-au dus,
CSM-ul a zburat – vorba vine – încă din ianuarie, deci ce s-o mai lungim?
Acum negociază un armistiţiu între rechinii neimobiliari şi câţiva surferi rătăciţi pe un val.
Locaţia? Unde-a-nţărcat Mutu’ Căluţul de mare.
Ghii, mă Batore! Ghii, Românie fără preşedinte!
