Sfântul Gherasim de la Iordan a trăit în secolul al VII-lea. După ce s-a călugărit, s-a retras în pustiul Tebaidei unde a întemeiat un așezământ monahal, prezent și în zilele noastre. Atât de mult s-a împărtășit de viața dumnezeiască încât și fiarele sălbatice i se supuneau
În așezământul monahal de la Ierihon, Sfântul Gherasim a așezat anumite rânduieli în mănăstire, potrivit cărora cinci zile din săptămână monahii trebuiau să șadă în chiliile lor și să împletească preșuri și coșnițe din trestie. În tot acest timp, ei nu trebuiau niciodată să aprindă focul și să se hrănească doar cu puțină pâine uscată și curmale. Ușa chiliei trebuia să rămână în permanență deschisaă, încât oricine ar fi vrut să poată să intre și să ia orice dorește. Sâmbăta și duminica ei se adunau în biserica mănăstirii. În aceste zile ei aveau masa de obște cu puține legume și puțin vin spre slava lui Dumnezeu. Fiecare monah aducea la picioarele starețului lucrul lui săvârșit peste săptămână. Fiecare monah avea o singură haină. Sfântul Gherasim însuși se conforma acestor rânduieli, fiind un exemplu pentru toți.
