Florin Tănăsescu
Până la urmă, conflictele astea care au cuprins planeta trebuie să aibă şi ele un sfârşit! Nu de alta dar, printre alte pierderi colaterale, se numără şi susurul muzelor. Adică, al unor domnişoare sau doamne care te pălesc în creştetul capului de-ți vine inspiraţia.
Aşa şi cu ministra noastră de la Externe, Oana Ţoiu. Pentru că a grăit urmaşa lui Ştefan Andrei la o întâlnire privind pacea în lume: „România susţine dezescaladarea războiului în Orientul Mijlociu”.
Adică, nu se mai zice „încetarea” fiindcă aici e vorba despre alt „palier lingvistic”, specific oamenilor cu anumit nivel cultural mai modest, aşa.
Odată cu sus-amintita „dezescaladare” se pune totuşi şi întrebarea de rigoare: adică, România susţine conservarea conflictului?, Doamne iartă-ne! Deci, să rămână la stadiul în care era atunci când a vorbit, mai alaltăieri, doamna Oana, la Consiliul de Afaceri Externe de la Bruxelles?
Întrebăm şi noi, ca să ştim pe ce lume trăim. Şi să ne „focusăm” pe „Dicţionarul cuvintelor inexistente”. Acolo unde, de exemplu, găseşti expresii gen „pafaristă”. Nu că aşa ar fi muza Oana Ţoiu, dar ne mai îmbogăţim vocabularul.
Sau „Femartie” – perioada asta care are arondate lunile februarie şi martie. Sau şi mai dihai: „Hapciupalitică”, care înseamnă o persoană demnă de milă.
Ştim tentaţia unor oameni răi – of! – este de a zice Hapciupalitica Oana Ţoiu, dar asta ar însemna escaladarea confictului din societatea noastră multilateral divizată.
Adică, ministra de Externe susţine a„dezescaladarea” în Orientul Mijlociu, iar noi punem de război intern la nord de Dunăre?
Nu se face!
La vreme de război, aşadar, muzele tac. Mai puţin Oana Ţoiu, care va avea un rol foarte important în neextinderea conflagraţiei planetare.
Atât de important încât, ieri, Donald Trump a spus cu subiect şi predicat: „Ar fi o onoare să cuceresc şi Cuba!”.
Bănuim că urmează replica pe măsură a muzei Oana Ţoiu!
