George Marin
Sosită la Buzău cu un deficit de cinci goluri, selecționata Turciei a fost privită de toți românii – de spectatori vorbim – drept victimă sigură în returul primei faze a eliminatoriilor pentru calificarea la Campionatul Mondial, gândurile lansându-se către viitorul adversar, Norvegia. Până la meciurile cu Norvegia, trebuia îndeplinită această așa zisă formalitate. Victorie dată ca și sigură după ce avusesem nouă goluri avantaj în meciul tur. Prima temere s-a produs cu ocazia penei de curent, sala rămânând în deplin întuneric timp de 20 de minute, timp în care echipele se aflau la încălzire. Au rămas pe teren, pentru că în vestiar era beznă și mai „deasă”, după cum cunoaștem noi sala.
Odată rezolvată situația iluminatului – fără generator, pentru că nu există așa ceva la sală – meciul a pornit cu două goluri ale României. Totul părea normal. Chiar și 3-3 după 3-1 este îngăduit în sfera normalului. Dar, de la 3-4 – semnalul nu a fost luat în seamă convingător – avansul turcilor s-a tot mărit cu câte un gol, cu câte un gol, până când avantajul românilor luat în meciul tur a fost anihilat (13-18, min. 26). Ecart păstrat și la pauză (16-21). La reluare, tribunele pline nădăjduiau într-un reviriment al tricolorilor. Dar, nu s-a petrecut altceva mai fericit decât a oscila între un deficit de rareori trei, mai des patru și chiar de șase goluri, acesta din urmă atins pentru prima oară în minutul 53 (28-34), adică atunci când simți cuțitul exact gâdilând osul. Finalul, chiar pe muche de cuțit, a tăiat adânc. La 31-35, Turcia a luat time-out și a marcat – „culmea obrăzniciei”, a spus cineva din tribună – prin aeriană, cu participarea extremei stânga și a interului dreapta. A fost rândul lui George Buricea să ia time-out, cu 32 de secunde înainte de final. Românii au pornit un atac lung pentru a nu mai acorda mingea turcilor după ce ai noștri își vor fi finalizat atacul. Evident, se avea în vedere o finalizare cu gol, cel al calificării. Există surse care au afirmat că, în acest time-out, Buricea le-a spus jucătorilor că sunt calificați mulțumită golurilor mai multe marcate în deplasare. Eroare! Golul în deplasare nu mai contrează de ceva vreme în handbal. La egalitate s-ar fi trecut direct la aruncări de departajare de la linia de 7 metri. Nu a mai fost cazul, pentru că Ilie a scăpat mingea din mână și a faultat în încercarea de a o recupera. În aceste ultime șase secunde, turcilor le-au fost suficiente doar patru pentru a marca printr-un contraatac în care doar unul singur dintre români a încercat să se replieze. Mai întreabă cineva când trebuie să mergem în Norvegia? Desigur că nu după ce am reușit să dărâmăm ce ridicasem la Bolu, în meciul tur.
Cauzele acestei înfrângeri nu stau în aruncările în bară, nu stau în absențele invocate, ci stau în jocul lent, înghesuit pe centru, fără dram de inspirație, fără a folosi extremele. Și, pe undeva fără bărbăție, fără hotărâre. Râdem noi de Becali, dar câteodată … Turcii, în schimb, veniți la Buzău à la legère, au arătat un joc vivace, creativ și eficient, chiar dacă au avut mai puțini marcatori.
Singura bucurie a noastră, a prahovenilor, a fost debutul portarului Denis Ștefan în echipa națională de seniori.
România: Rusu (5 interv.), Ștefan (2 interv.) – Rață 5, Radu 5, Vereș 3, Nistor 3, Drăgan 3, Ilie 2, Oancea 2, Stanciuc 2, Buzle 2, Botea 1, Andrei 1, Grigore 1, Stănescu 1, Caba. Antrenor: George Buricea.
Turcia: Adanır (11 interv, 1 gol marcat), Özmusul (2 interv.) – Pehlivan 10, Yıldız 10, Yağmuroğlu 5, Herseklioğlu 4, Aktaș 2, Babacan 2, Hacıoğlu 1, Nalbantoğlu 1, Ayar 1, Çalkamıș, Kaya, Aydın, Olgun, Ilanç. Antrenor: Oliver Camino.
Arbitri: Mads Hansen/ Jesper Madsen (Danemarca).
