Giorgiana Radu-Avramescu
ce primăvară minunată
stă să-nceapă,
ce verde crud,
se-arată în decor,
cu ghiocei și cu zambile,
ce nu-nfloresc doar în grădini,
ci bulbii lor cresc, se dezvoltă-n inimi,
nu în soluri aride,
pe care iubirile au devenit martiri
ce soare promițător,
din orizonturi mult
prea-ndepărtate, se ivește,
ce vesel ciripit de rândunele,
ce glas duios de așteptați cocori,
ce-și caută drumul către mine
cum înverzește această primăvară,
de sub înghețul antarcticii de nord,
și-mi dă cele mai luminoase semne,
ce le îndepărtează de prea îngreunatul dor
ce primăvară se deschide deodată,
ce veselă, imaculată-mi pare,
încât nu doar fereastra larg o las deschisă,
ci sufletul mi-l pun cu totul,
la prea curatele-i picioare
