Giorgiana Radu-Avramescu
în brațele tale,
tandre și calde,
mă regăsesc,
mă bucur de prezent doar,
și atât
scap de sub chingile prea aspre,
prea grele,
ale tumultuosului trecut,
care, desigur m-a creat,
în tot ce eu acum însemn,
ca vers, ca verb, ca om,
cu și fără de păcat
în brațe tandre și calde,
aflu, reînvăț ce-odată am știut,
că dragostea sublimă,
nu-i pentru oricine,
ci doar pentru aceia
care știu a o traduce,
nu din scrisul chirilic,
ci cu penița propriului suflet,
propriului trup,
alcătuit din stele iubitoare,
și nu dintr-un perisabil avânt,
reîncărcat mereu cu o cerneală slabă,
a poftelor și-atât
în brațe tandre și calde,
astăzi, mă regăsesc,
așa cum mă știam odată,
și mă pierdusem,
cu supunere desigur,
unui destin care-mi era firesc,
cu dragoste deplină
și cu urmări prea dure, prea de neîndurat,
pentru un suflet ce căuta iubirea,
fără a prevedea cerurile gri,
cerurile negre, nemiloase,
în calea lungă și neprevăzută,
de parcurs
