Un studiu recent prezentat la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca scoate la iveală o realitate dură: importăm peste 80% din carnea de porc pe care o consumăm, potrivit TVRInfo.
Practic, ne vindem cerealele la preț de materie primă, doar pentru a cumpăra înapoi carnea procesată la prețuri de raft europene, pierzând pe drum sute de milioane de euro și mii de locuri de muncă în satele românești.
Cifrele sunt amețitoare pentru o țară cu tradiția noastră agricolă. Doar în prima jumătate a anului trecut, valoarea importurilor de carne de porc a depășit 500 de milioane de euro. În același timp, am exportat porumb în valoare de 744 de milioane de euro. Această „hemoragie” de capital arată că România a devenit un simplu furnizor de inputuri pentru „rafinăriile“ de carne din Spania sau Germania, care ne vând apoi înapoi propriul porumb, transformat în jambon sau cotlet, cu o valoare adăugată uriașă pe care o încasează alții.
Impactul asupra populației este direct și se simte la fiecare vizită la supermarket. Dependența de importuri ne expune la o volatilitate extremă a prețurilor. Când prețul energiei crește în Europa sau când apar blocaje logistice, prețul cărnii de porc în galantarele din România explodează, deoarece nu avem o producție internă care să tempereze piața. Mai mult, românii sunt printre cei mai mari consumatori de porc din Uniunea Europeană, cu o medie de 38,4 kg pe cap de locuitor, mult peste media europeană. Această „foame” de porc, nesatisfăcută de fermierii locali, pune o presiune imensă pe bugetul fiecărei familii.
Marea piedică în calea redresării rămâne Pesta Porcină Africană, care a decimat efectivele locale și a distrus predictibilitatea afacerilor. Studiul „Feeding Romania” arată că lanțul de producție este fragmentat și depinde masiv de material genetic din import. Fermierii noștri sunt nevoiți să cumpere purcei de la vecinii europeni pentru a-i crește aici, ceea ce înseamnă că profitul este „mâncat” de costurile de achiziție încă din prima zi de viață a animalului. Fără o strategie clară de reproducție locală, porcul românesc riscă să devină o raritate de muzeu.
Soluțiile propuse de viitoarea generație de specialiști de la USAMV Cluj vizează o resetare totală a sistemului. Planul lor pe cinci ani include implementarea unui „balon biologic” – un model de biosecuritate inspirat din Spania – care să protejeze fermele de virusuri. De asemenea, se propune utilizarea așa-numitului „precision feeding”, adică rețete de furaje optimizate matematic din cereale locale, pentru a reduce costurile de creștere. O altă direcție strategică este crearea unui brand gastronomic național pentru rasele autohtone, precum Mangalița sau Bazna, care să aducă valoare adăugată prin turism și HoReCa.
Concluzia este clară: pentru ca porcul românesc să nu dispară definitiv de pe piață, avem nevoie de o tranziție de la compensații plătite după dezastre la investiții masive în biosecuritate și reproducție.
