România a devenit oficial punctul de referinţă minim al bogăţiei în Uniunea Europeană. Potrivit raportului Global Wealth publicat de UBS și citat de TVRInfo am coborât sub Bulgaria în ceea ce priveşte averea netă per adult. Este un moment de cotitură care arată că, deşi am raportat creşteri economice spectaculoase pe hârtie, individul a devenit mai sărac.
În timp ce bulgarul mediu deţine active de aproape 48.000 de euro, românul a rămas în urmă, cu puţin peste 44.500 de euro.
De ce am ajuns aici? Experţii identifică trei „vinovaţi” principali. În primul rând, inflaţia. În ultimii doi ani, România a avut una dintre cele mai mari rate de creştere a preţurilor din Europa, fapt care a erodat depozitele bancare şi valoarea reală a banilor economisiţi.
În al doilea rând, suntem „campioni” la datorii. Avuţia netă se calculează scăzând creditele din active, iar creşterea împrumuturilor de consum şi ipotecare, la dobânzi ridicate, a redus semnificativ valoarea averii reale deţinute de cetăţeni.
Al treilea factor, şi poate cel mai grav, este distribuţia inegală a bogăţiei. România suferă de o fractură socială profundă: există un grup restrâns de persoane foarte bogate, care ridică media naţională, în timp ce majoritatea populaţiei deţine active minime sau deloc.
În Bulgaria, distribuţia proprietăţilor imobiliare este mai omogenă, ceea ce contribuie la o clasă medie mai solidă în statistici. În regiune, Polonia şi Ungaria se află deja la o distanţă considerabilă, cu averi medii ce depăşesc 55.000 de euro.
Decalajul devine însă mult mai evident atunci când privim spre vest. Un român are, în medie, active de 44.500 de euro, în timp ce un cetăţean din Luxemburg dispune de peste jumătate de milion de euro, iar un elveţian depăşeşte 634.000 de euro.
Practic, trăim într-o Europă cu mai multe viteze, unde un cetăţean din nucleul dur al continentului este de peste zece ori mai bogat decât unul din România. Mai alarmant este indicatorul averii mediane – adică bogăţia românului situat exact la mijlocul distribuţiei – care este de 15 ori mai mică decât în Occident.
Impactul social al acestei situaţii este major. Această statistică reflectă o economie în care creşterea nu s-a regăsit pe deplin în economiile populaţiei, ci s-a dispersat în profiturile companiilor şi în costurile financiare.
România produce valoare, dar nu reuşeşte întotdeauna să o transforme în prosperitate pentru cetăţeni. Pentru mulţi români, anul 2026 pare să îndepărteze obiectivul atingerii nivelului de trai din Europa de Vest, în ciuda indicatorilor macroeconomici pozitivi.
În concluzie, raportul reprezintă un semnal de alarmă pentru strategia economică a României. Faptul că ţara se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte averea cetăţenilor arată că simpla creştere a PIB-ului nu este suficientă, dacă nu este însoţită de politici care să protejeze economiile populaţiei de inflaţie şi de supraîndatorare.
