Vechiul Testament a fost tradus din limba ebraică în limba greacă de 70 de înțelepți, din porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului. Potrivit Tradiției, printre aceștia s-a numărat și Sfântul și Dreptul Simeon. În momentul în care a ajuns la textul din Isaia 7,14: „Iată fecioara va lua în pântece și va naște fiu“, a înlocuit cuvântul „fecioara” cu „femeie”, gândind că nu este posibil ca o fecioară să nască. Pentru necredința sa, Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moară până nu va vedea pe Mesia născut din Fecioară (Luca 2, 25-26). La 40 de zile de la nașterea lui Hristos, se împlinește făgăduința făcută de Dumnezeu, căci Sfântul și Dreptul Simeon, îndemnat de Duhul Sfânt, va lua în brațe pe Cel născut din Fecioara și va spune: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzura ochii mei mântuirea Ta. De vederea Pruncului Mântuitor s-a bucurat și prorocița Ana. S-a emis ipoteza că era o prorocită cultică, în sensul că ea aducea jertfă pentru cei care erau nedreptățiți și aveau nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. În icoana Întâmpinării Domnului apare și Sfânta Ana prorocița, fiica lui Fanuel, care ține în mână un filacter deschis, pe care stă scris: Pruncul Acesta a făcut cerul și pământul. Ana L-a slujit pe Dumnezeu în templu din tinerețea ei „în post și în rugăciuni” (Lc. 2, 37). Ea reprezintă poporul dreptcredincios care stă aproape de Biserică și petrece noaptea și ziua în post și rugăciune, semn că așteptarea sau întâlnirea cu Dumnezeu se pregătește prin post și prin rugăciune.
