Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a publicat bilanțul locurilor de muncă disponibile, iar cifrele sunt impresionante la prima vedere: peste 33.160 de posturi vacante la nivel național, potrivit TVRInfo.
Totuși, la o analiză mai atentă, vedem o radiografie a unei economii românești care se bazează masiv pe forța de muncă brută. Mai bine de jumătate din aceste oferte sunt destinate persoanelor fără studii sau cu studii primare, confirmând că motorul actual al României este consumul și logistica.
Topul profesiilor este condus detașat de armata de curieri și șoferi de transport rutier, cu peste 4.500 de locuri disponibile. Este „efectul e-commerce”, care nu dă semne de oboseală nici în 2026.
Totodată, sectorul construcțiilor rămâne însetat de brațe de muncă, peste 2.000 de posturi fiind deschise doar pentru muncitori necalificați la demolări și finisaje. Impactul social este major: deși locuri de muncă există, ele nu oferă neapărat stabilitatea sau nivelul de salarizare dorit de clasa medie.
Paradoxul educației este mai vizibil ca niciodată. Din totalul locurilor vacante, doar 2.826 sunt destinate celor cu studii superioare. Vorbim despre un procent sub 9%, unde inginerii, medicii și economiștii sunt la mare căutare. Această discrepanță uriașă indică o problemă structurală: sistemul de educație produce absolvenți cu diplome înalte, în timp ce piața reală urlă după sudori, lăcătuși și lucrători comerciali, sectoare unde sunt vacante aproape 7.000 de posturi.
Pentru românii care privesc peste graniță, rețeaua EURES oferă o fereastră de oportunitate, deși mult mai mică: 228 de posturi în Spațiul Economic European. Interesant este că ofertele externe au devenit mult mai specializate.
Suedia, de exemplu, domină clasamentul european, căutând peste 90 de specialiști în zona industrială, de la electricieni pentru macarale până la operatori în topitorii. Nu mai plecăm „la cules”, ci plecăm să operăm tehnologie grea în țările nordice. Norvegia și Olanda completează tabloul extern, cu oferte ce variază de la procesarea somonului până la inspectori veterinari sau personal de punte. Această dinamică arată că forța de muncă românească este încă extrem de mobilă, dar tot mai selectivă.
Competiția dintre angajatorii români, care oferă posturi de curieri, și cei străini, care caută tehnicieni, pune o presiune imensă pe salariile de la nivel local, forțând o creștere a veniturilor în sectorul serviciilor.
