Florin Tănăsescu
Umblam teleleu prin Italia, să caut un loc de muncă. Am trecut mai întâi prin Roma, direcţia Fontana di Trevi. Ştiţi, fântâna aia în care arunci un bănuţ şi ţi se îndeplinesc dorinţele. Eu voiam să zboare Lia de la ÎCCJ, cum a promis domn Nicuşor. Când am zvârlit ultimul sfanţ, hap: a plonjat Bolojan, l-a luat şi a zis: „Ăsta se face venit la stat”.
Mâhnit că mi-a luat bănuţul fără să-mi taie chitanţă, i-am luat locul lui Badea Cârţan. Adică-nţelegeţi: m-am lungit la poalele statuii lui Traian.
Locul era cald… Când visam că zboară CSM-ul, doi carbinieri locali „m-au trezit în conştiinţă”, vorba domnului Călin. Am tulit-o englezeşte, că nu-mi trebuiau belele prin Cizmă!
Ajung într-un alt oraş. Nu ştiu cum se numea, dar pe un banner al suporterilor locali scria „Vedi Napoli e poi muori”.
Un fan înfocat al Interului antrenat de Cristi Chivu, aflat în spionaj la rivală mi-a tradus: „Dacă vezi oraşul ăsta, poţi s-o mierleşti liniştit!”.
Am luat-o la sănătoasa şi-am cerut azil la Vatican, dar un nene care păzea o ipotetică graniţă mi-a spus că preţul pentru o oră de căscat gura la pictura unuia, Michelangelo, este 20.000 de euro. TVA exclus, că la ei nu se umblă cu şmenuri gen era pe când nu s-a văzut, azi îl vedem la 11% şi chiar este! L-am întrebat dacă e p-acolo şi coiful de la Coţofeneşti, dar s-a zburlit la mine…
Taman când, vorba aia, eram gata să las orice speranţă de viaţă mai bună, îmi sună telefonul. Număr necunoscut! Intru la idei. Dacă-i vreun escroc care-mi vinde un aspirator la preţul unei rable de tanc achiziţionat de ministrul Apărării din România?!
Răspund. Şi-aud: „Sunt Ştefan cel Mare, măi bramburitule! Fă cale-ntoarsă. Că ştii vorba aia «Unde-i glia radioactivă, acolo-i rost de colivă. Adică bani, sporuri de condiţii grele…!»”.
Până să zic şi eu o vorbă, îmi dă şi coordonatele: „Feldioara şi-apoi toată ţara, băiatule. Se prelucrează minereuri radioactive aduse de şeful Trump. D-aia îţi dau eu un sfat: Vino-n ţară să te-mbolnăveşti la tine acasă. Şi s-o mierleşti ca la Napoli, dar pe glia radioactivă”.
Concluzia? Adormiţi „cu capul pe bogăţiile noastre de uraniu şi aur”, am învăţat să devenim proştii Europei…
