Florin Tănăsescu
…fiindcă, vorba aia, neaoş suveranistă: Binele cu anasâna –
respectiv cu forţa – nu se poate face! Deci, a-ncerca să-l scoţi pe cel mai olimpic dintre pământeni de la Cotroceni, zadarnic este! Muncă de Sisif, ca să facem şi pe placul globaliştilor- vorba aia, oameni citiţi, cultură vastă etcetera…
Să ne explicăm de unde ne-au venit ideea şi comparaţia Cotroceniului cu capra.
Într-o zi, câţiva pompieri pensionaţi mai devreme de la secţia „Descarcerare” – spre disperarea lui Bolojan – au încercat să facă un pustiu de bine ţării ăsteia. Adică, să-l scoată dintre zidurile/ fiarele Palatului în care-şi doarme mandatul aşa-zisul preşedinte.
Mai întâi a fost trimis un negociator, care s-a-ntors cu coada-ntre picioare. Şi a zis, sictirit de eşecul profesional: „Mi-a zis că urmează să-l sune Lia de la ÎCCJ şi-apoi mai vedem”.
Echipajul de descarcerare a trecut la măsuri ceva mai practice. A dărâmat un zid, a intrat în clădire, dar ia-l pe Nicuşor Dan de unde nu-i!
Adică era, dar prin America. „Ne-teleleu”, vezi Doamne!, de data asta.
(În timpul ăsta, un votant trăgea de funie o capră spre Secţia de Radiologie a unei unităţi medicale. Nimic de mirare, la câte anapozenii sunt prin ţara asta).
Altă zi, alt eşec. Concret: o altă echipă de salvatori a intrat printr-unul din tunelurile care duc la Palat. Asta după ce s-au documentat citind „Misterele Bucureştilor”, văzând şi filmul cu acelaşi nume, interesându-se de cum a ajuns victima de la Cotroceni primar al Capitalei.
Tentativă eşuată, pentru că „subteranele” duceau la Caracal.
(În timpul ăsta, megieşul cu capra se-ntorcea de la spital. Cam trist!)
S-a încercat extragerea nefericitului cu elicopterul SMURD. Geaba, că s-a lăsat instantaneu o ceaţă s-o tai cu cuţitul. Iar elicopterul se-nvârtea deasupra Primăriei Ciorogârla.
Sub indicativul „Stejar, extremă urgenţă”, s-a încercat ultima soluţie: Dat foc şi la puşcării, şi la casa de nebuni, şi la palat!
Doar că s-a auzit un scâncit de copil care vorbea ca Nero: „Ah, ce artist moare odată cu mine!”.
Salvatorii au fost cuprinşi de milă. Au bătut în retragere, supăraţi că n-au reuşit să extragă victima prezidenţială.
Au fost consolaţi, cât de cât, de omul cu capra: „Staţi, bre, liniştiţi! Şi eu am fost cu capra la raze şi mi-a zis doctorul că nu sunt cu toată ţigla pe Cotroceni. Pardon, pe casă”.
Şi uite-aşa, ne-am pricopsit cu unul care tot aşteaptă să-l sune Lia de la ÎCCJ.
Iar pe surse, aflarăm că doamna în cauză va suna când va zbura capra.
Răbdare şi sănătate. Că-n rest, unu’-i artistul-olimpic de la Cotroceni…
