Dracula Open – brandul înregistrat de Federația Română de Box – a ajuns la a cincea ediție și s-a consumat pe cele două ringuri instalate în Sala Sporturilor Olimpia din Ploiești. Au fost foarte multe meciuri din moment ce au participat 470 de sportivi și sportive din 18 țări. România a prezentat loturile aflate în pregătire la centrele olimpice, dar a permis și altor cluburi din țară să își trimită reprezentanții. O asemenea ocazie, de a căpăta experiență în dispute internaționale, nu putea fi scăpată. Și clubul local, CSM Ploiești, prin antrenorii Titi Tudor „Prosop” și Adrian Pîrlogea, a profitat de ocazie și a trimis mai mulți reprezentanți, unii aflați la prima experiență internațională. Desigur, vom prezenta, pe scurt, evoluția boxerilor ploieșteni înainte de a face câteva considerații asupra întregii competiții.
Clubul ploieștean se poate lăuda cu două clasări pe podium, dintre care una pe treapta cea mai înaltă a podiumului. Vorbim despre Richard Oghinciuc, învingător la categoria +80 de kilograme, cadeți, și de Nicholas Manea, care a obținut locul al treilea la categoria 66 de kilograme, cadeți. Performanțe de salutat, dar nu știm cât sunt de aplaudat. Oghinciuc merită un plus. El și adversarul său au luptat direct în finală. Nu au fost alți concurenți la această categorie! Ploieșteanul nostru a tăbărât pur și simplu peste adversarul său – probabil un obicei de la sporturile de contact din care provine – sufocându-l cu lovituri încât acesta nu a apucat să dea vreun pumn. Meciul a durat mai puțin de un minut, mai mult timp petrecându-se cu numărătoarea în situațiile de k.d. decât în luptă. Dar, cu pregătire specifică – loviturile sale sunt un pic „alterate”, având urme de sporturi mai dure – cu îndrumare corectă și cu dragoste de box, Oghinciuc poate urca spre titluri și în box, nu numai în kempo. În schimb, Manea a beneficiat de faptul că au fost doar patru pugiliști înscriși la categoria sa, promovând direct în semifinală, unde, se știe, ai medalia la gât încă de la tragerea la sorți. Trebuie doar să nu sari peste greutatea admisă. El a rezistat pe ring doar 20 de secunde, până când un upercut de stânga s-a întâlnit violent cu ficatul său. Iată cum Manea a câștigat o medalie la un turneu internațional. Bravo lui, la mai multe! Dar ne întrebăm care este valoarea lui pentru că nu ne-a oferit ocazia să o cunoaștem.
Ceilalți doi ploieșteni care au înregistrat câte o victorie, Andrei Virson și Prinț Dumitru, și-au respectat blazonul, fiecare după puterile sale. Primul dintre ei, Virson, a întâlnit un conațional pe care l-a învins clar într-un meci în care a mizat pe un atac bazat pe izolate „un-doi” – uri și pe o defensivă activă atunci când s-a știut în avantaj. Însă, în fața stângaciului polonez, poate că Virson ar fi reușit mai mult cu o defensivă mai ermetică și cu un atac ceva mai calculat, în special în rundul secund, așa cum a făcut-o în ultimele trei minute ale luptei. Dumitru a câștigat prima partidă, dar nu atât de clar precum arată unanimitatea verdictului judecătorilor. El și-a creat avantaj încă din primul rund chiar dacă și-a folosit prea puțin mâna stângă. Deja mai static încă din finalul rundului secund și cu „benzina” în scădere, Dumitru a reușit să-și păstreze avantajul mizând pe lovituri izolate, dar bine țintite. În a doua partidă susținută, Dumitru s-a trezit într-o defensivă continuă pe care nu a avut cum să o stopeze din moment ce nu și-a folosit deloc alonja prin lovituri directe, preferând „atletismul” în ring. Supărat pe evoluția lui Dumitru, Titi „Prosop” i-a scos mănușile din mâini în pauza dinaintea rundului secund, declarând abandonul elevului său.
Despre restul rezultatelor înregistrate de prahoveni nu sunt prea multe de spus, este suficient a privi lista lor.
Competiția în sine a fost de un nivel tehnic în general bun, ridicat de prezența sportivilor, băieți și fete, din zona ex-sovietică. De altfel, ei au și dominat anumite categorii de vârstă. Amintim aici doar situația de la juniori, unde nu a existat finală fără reprezentant al Kazahstanului. Mai mult, ei au disputat nu mai puțin de cinci finale „în familie”! Oricum, este știut că boxerii din această țară sunt considerați printre cei mai buni din lume, alături de cei din Uzbekistan. Lor li se adaugă și ucrainenii, care au primit dreptul de a participa și la competițiile continentale din Asia. O surpriză plăcută a constituit-o prestația delegației braziliene. Toți, și băieții și fetele, au dovedit o tehnică de luptă remarcabilă. Ne gândim, mai ales, la Sabrina Lima (categoria 54 de kilograme, Tineret) sau la stângaciul Gustavo Silva (categoria 55 de kilograme, Tineret). Ultimul ar merita un premiu pentru cel mai frumos – și corect executat – croșeu de stânga în pivotare. De altfel, în semifinala cu bulgarul Yanko Iliev, viitorul câștigător al categoriei, brazilianul a oferit un meci foarte bun, spectaculos, gustat de prea puținul public prezent în sală. De asemenea, ne-a mai atras atenția kazahul Anuar Dinmukhammed (categoria 52 de kilograme, Juniori), un boxer foarte tehnic, de urmărit în viitor. El a prestat un meci solid, fiind uneori cam prea încrezător în capacitățile sale tehnice. Dinmukhammed a fost declarat învins în ciuda rundului final încântător, decizia putând fi pusă la îndoială, ca și decizia din cealaltă semifinală a categoriei. În categoria meciurilor deosebite încadrăm și victoria pe care Denis Cucu a repurtat-o, în semifinala categoriei +80 de kilograme, Tineret, în fața campionului Asiei și, în același timp, vicecampionului Europei la această categorie, Oleksandr Khomenko. Spațiul nu ne permite să enumerăm și alte partide de bun nivel, și, din fericire, nu avem de enumerat alte partide încheiate cu decizie „cu cântec”. Și dacă s-a întâmplat, a intrat la categoria excepție.
Într-o pauză din timpul galei finale, Federația Română de Box s-a gândit să ne prezinte lotul național de box. Președintele Vasile Cîtea s-a ținut de cuvânt după ce, acum ceva vreme, promitea să aducă boxeri cubanezi pe care să îi naturalizeze români în încercarea de a aduce României o soră singularei medalii de aur cucerită în 1956 de Nicolae Linca. În sala Olimpia, Vasile Cîtea ne-a prezentat un boxer cubanez ca făcând parte din lotul numit de președinte drept „nucleul de aur al boxului românesc”. Lotul prezentat a fost cel cuprinzând categorii de greutate de la 60 de kilograme în sus. Categoriile mici pe unde or fi? Și în staful tehnic sunt doi cubanezi, întărind zicala că roata se învârte. Acum 50 de ani, noi, românii, „exportam” antrenori în Cuba…
