Judecătorul întreabă martorul la proces:
– La ce distanță v-ați aflat de locul accidentului?
– La 6 metri și 75 de centimetri.
– Și cum de știți așa de exact?
– Când am văzut accidentul, mi-am dat seama pe loc că voi fi întrebat la proces de vreun tampit și am măsurat…
– Îți aduc cafeaua la pat, dragul meu?
– Nu, dragostea mea. Voi lua micul dejun cu tine la bucătărie.
– Omletă sau ochiuri, iepuraș?
– Omletă, soarele meu.
– Stai așa… Deci nici tu nu-ți amintești numele meu…
Interviu de angajare :
– Am două facultați, zice candidatul.
– Da… Nu-i rău deloc, dar bacalaureatul l-ați luat?
– Ce pereche frumoasă! Vă stă bine împreună! De cât timp sunteți căsătoriți?
– Eu de 5 ani, ea de 8!
Un tip agitat dă buzna în secția de poliție: – Șefule, veniți repede, în stradă e un nebun!
– Cum arată?
– E chel și cu părul vâlvoi.
– Păi ori e chel ori cu părul vâlvoi?!
– Păi nu v-am zis că e nebun?!
Întrebare: – De ce burlacii nu se îngrașă?
Răspuns: – Pentru că ei mănâncă doar jumătate din ceea ce gătesc. Cealaltă jumătate rămâne lipită de tigaie!
– Care e diferența dintre vineri și restul zilelor?
– Vineri zâmbești chiar și fără motiv.
– Marine, ce dulce ești… ce bun ești, Marine… scumpul meu Marine.. . Ești cel mai tare, Marine. . . ești unic, Marinică…
– Dar, nu te supăra, de ce îmi spui mereu Marin? Pe mine mă cheamă Costel!
– Costel? A, da… Am crezut că azi este vineri și am întâlnire cu Marin…
Două prietene stau de vorbă:
– Fato, trebuie să ies în oraș cu prietenul meu, dar nu am rochie. Mă poți ajuta?
– Stai liniștită, doar suntem cele mai bune prietene. Am eu rochie nouă, mă duc eu și te salvez!
Mama: – Bulă, de ce ai luat o notă așa de mică la test?
Bulă: – Din cauza absenței, mamă!
Mama: – Nu pot să cred Bulă, ai lipsit în ziua testului!
Bulă: – Nu mamă, băiatul care stătea lângă mine a absentat!
Un pacient la doctor: – Cu ajutorul acestui medicament veți putea dormi liniștit.
– Și cum trebuie să-l iau?
– Noaptea, din două în două ore …
Învățătoarea îl întreabă pe Bulă: – Dacă ai 10 lei și îți dau încă 10 lei, câți bani ai?
– 10 lei, doamnă!
– Cum așa?
– Păi, eu nu iau bani de la nimeni, că sunt băiat cinstit!
Prima întâlnire, la restaurant:
Ea, agitată: – Nu servești nimic, bere, coniac?
El răspunde calm:- Nuu… mulțumesc frumos!
Ea, mai agitată: – O vodkă… un whiskey… sau măcar un coniac?
El și mai calm: – Stai relaxată… ești frumoasă!
Soțul și soția ideali:
– Dragul meu, du-te să vezi meciul ăla, că te așteaptă prietenii!
– Stai puțin, iubito, să termin de șters vesela!
Discuție între prieteni:
– Chiar ești hotărât ca de Paște să ții post negru, cum ai spus?
– Doar mă știi, sunt om de cuvânt. Voi ține post negru… între mese!
Bulă merge la un interviu pentru un job la o firmă IT.
Angajatorul întreabă: – Ce știi despre inteligența artificială?
Bulă: – Păi, știu că îmi ascultă telefonul, frigiderul mă judecă și aspiratorul mă ignoră.
– Și… ce știi să faci?
– Să sting becul când plec din cameră, să nu mă prindă Google că nu-s eficient!
– Draga mea, tu vrei cafea?
– Da, iubitule!
– Atunci, fă-mi și mie una!
Un pacient la doctor: – Cu ajutorul acestui medicament veți putea dormi liniștit.
– Și cum trebuie să-l iau?
– Noaptea, din două în două ore …
La examen: – Care este capitala Franței? Vă dau un indiciu: începe cu „P”…
– Ploiești?
– Mai gândiți-vă!
– Pitești?
– Paris, mă!
– Păi ziceți așa de la început!
O femeie care era la volan pe o ceaţă densă, se ghidează după poziţiile maşinii din faţă. La un moment dat tipul din faţă frânează brusc şi femeia, desigur, intră în spatele maşinii.
Ea coboară nervoasă din maşină şi merge la tipul din faţă: – De ce ai frânat atât de brusc ?
– Scuză-mă, dar am intrat în garajul meu…
– Iubitule, am găsit niște pantofi ….superbi.
– Bine că i-ai găsit, că de cumpărat nici nu se punea problema!
– Draga mea, câteodată aș vrea să te sun numai ca să îți aud vocea și să îți spun că te iubesc!
– Și de ce nu o faci?
– O voce mă împiedică!
– Păi ce spune vocea aia?
– Creditul dvs. este insuficient pentru a iniția acest apel!
Un vecin curios îl întreabă pe Bulă: – Ce-ai făcut aseară acasă?
– Am ajutat-o pe nevastă-mea să se relaxeze după o zi grea de muncă.
– Și cum ai făcut asta ?
– Am pus-o să facă zece ture în jurul blocului.
– Am auzit că toți banii tăi îi dai la săraci.
– Exact.
– Păi și din ce trăiești?
– Din dobândă!
– Vecine, cât mă costă să-mi împrumuți acordeonul într-o seară?
– Vrei să cânți?
– Nu, vreau să dorm.
Într-o seară, un savant pasionat de viața păsărilor stătea în grădina lui când, de undeva din întunericul nopții, a auzit o bufniță. A imitat-o ca răspuns. Spre uimirea lui, bufnița a dat replica. În următoarele nopți, faza s-a repetat. Toată vara savantul a ”discutat” cu bufnița. A început să țină un jurnal amănunțit de ”conversații” din care a descifrat limba bufnițelor și tot ce spunea bufnița. Au ajuns chiar să poarte conversatii foarte lungi. Într-o seară, nevasta savantului a ieșit la gard, la o discuție cu nevasta vecinului, al cărui soț era tot un savant pasionat de păsări. Din una în alta, nevasta savantului zice: – Dragă, m-am convins că soțul meu e într-adevar un mare savant. Toată vara a stat în grădină și a vorbit cu o bufniță!
– Extraordinar dragă! Ce potrivire! Asta înseamnă să fii savant și să ai mintea luminată. Și bărbatu-meu a făcut la fel!
Doi prieteni stau de vorbă la o bere:
– Nevastă-mea a făcut varză cu ciolan. A durat cam 3 ore…
– Eu, cu o sticIă de pălincă, m-am făcut varză în 30 de minute…
În biserică, un beţivan stând într-un colţ al bisericii, observă în depărtare o siluetă într-o rochie lungă… Se apropie încet şi întreabă şoptind: – Madame, dansaţi?
– Nu!
La care beţivul: – Şi de ce nu?
– Din mai multe motive: Suntem într-o biserică, nu ştiu să dansez pe Sfânta Evanghelie. Și madame e mama ta. Eu sunt popa!
Soţul vine seara acasă obosit şi nervos.
Nevastă-sa îi sare bucuroasă în braţe: – Dragul meu, sunt însărcinată !
– Şi tu ?!
Atmosfera din restaurant era intimă și plăcută. Oglinzile mari, mobila cu tentă de secol 19, lumină blandă și muzica în surdină creau o senzație de bine. Ea simțea că el are să-i spună ceva important. El întârzia momentul, discutând banalități, parcă dorind să prelungească deliciul clipei.
– Știi, spuse el emoționat, trebuie să-ți mărturisesc ceva.
– Da, te ascult, spuse ea, și parcă se îmbujoră puțin.
– Deși nu ne cunoaștem de chiar așa mult timp, trebuie să-ți mărturisesc că mă simt extraordinar de bine cu tine, spuse el luând-o de mână.
– Da, şi eu simt la fel, spuse ea, punându-și cealaltă mână peste mâna lui.
– Știi, am avut o viață zbuciumată, dar am ajuns la o concluzie.
– Care ?
– Că orice fel de necazuri ai avea, în viață e mai bine să le împarți cu cineva.
– Da, ai mare dreptate. În doi e întotdeauna altfel.
– Ma bucur că simți la fel.
– Da, dragul meu.
– Draga mea, de aceea…of, nu-mi găsesc cuvintele.
– Fii natural…
– …de aceea, m-am gândit să te rog ceva, dacă accepți.
– Spune, dragul meu…
– Mă gândeam că relația noastră a ajuns la un punct în care ar trebui să evolueze din punct de vedere al încrederii reciproce și al angajamentului.
– Of, nu mă mai fierbe, spune odată!
– Ai putea să-mi împrumuți 2000 de euro?
