Fotografii de la festivaluri, amintiri și selfie-uri în oglindă făcute în 2016 inundă fluxurile de Facebook, Instagram și TikTok cu hashtag-uri precum #vibe2016, #throwback2016. Toată lumea pare să-și posteze în social media viața de acum exact un deceniu. La zece ani distanță, 2016 le pare tuturor ca ultimul an înainte ca politica și viața, în general, să o ia razna. Postările sunt însoțite de descrieri pline de nostalgie, de dorința de întoarcere în trecut și de un soi de romantism care pare a plana asupra anului 2016.
Conform TikTok, căutările pentru „2016” au crescut cu 452% în prima săptămână din 2026, iar peste 55 de milioane de videoclipuri au fost create folosind filtrul aplicației numit după acel an.
Valul de nostalgie ne-a făcut să ne amintim de tendințele, piesele și look-urile noastre preferate. Dar de ce acum? Și există ceva special legat de anul 2016 în mod specific?
Potrivit lui Caroline Edwards, editor de trenduri la CORQ, „există o doză de inocență atunci când te uiți la acel an, mai ales când analizezi tendințele și cultura internetului”. 2016 a devenit un fel de punct de cotitură cultural pentru ultimul an „normal”, înainte ca lumea să intre într-o criză constantă.
Trump nu fusese învestit încă, Covid era ceva inimaginabil, demn doar de filme despre pandemii apocaliptice, Instagram nu te îmbogățea, iar TikTok nu exista. „2016 este atractiv pentru că, privit prin ochelari roz, a fost o perioadă mai simplă, plină de optimism specific generației Millennials, ceea ce îl face ușor de romanticizat”, spune Edwards. „Fără TikTok, fără videoclipuri generate de AI, fără Elon Musk la conducerea Twitter, fără Trump președintele Statelor Unite. Da, Trump a fost ales în 2016, iar Regatul Unit a votat să părăsească UE, dar nimeni nu știa cu adevărat ce impact vor avea aceste două evenimente politice – sau dacă se vor întâmpla cu adevărat. Și înainte ca Trump să fie anunțat drept câștigătorul alegerilor din SUA, exista mult optimism că Hillary Clinton va deveni prima femeie președintă a Statelor Unite.” Asta nu înseamnă că lumea (unele părți mai mult decât altele) nu se afla deja într-o perioadă de criză. Însă, privind înapoi acum, 2016 pare ultimul an în care optimismul avea sens. Edwards consideră că oamenii încearcă să romanticizeze trecutul din cauza incertitudinii și a perspectivei sumbre a viitorului. „Dar acesta nu este un fenomen nou”, spune ea. „În timpul pandemiei, oamenii romantizau diferite decenii și se uitau din nou la seriale-confort nostalgice. Vinovată de această nostalgie este văzută generația Z (persoanele născute aproximativ între anii 1995/1997 – 2012, prima generație care nu a cunoscut viața fără internet.) „Ei sunt generația cea mai predispusă să se simtă singură în mod regulat, să aibă o problemă de sănătate mintală și să se confrunte cu o piață a muncii intimidantă. Așa că e logic că își doresc să se întoarcă la perioada de dinainte ca responsabilitățile din lumea reală să înceapă”, spune Matt Smith, jurnalist de date la GWI.
Nostalgia pare, în acest context, un mecanism de adaptare. „Pare ciudat ca 2016, un an marcat de tulburări politice și decese ale celebrităților (David Bowie, Prince…), să fie amintit cu atâta afecțiune”, spune Smith. Referindu-se la fenomenul cult Pokémon Go și la filtrele cu urechi de câine de pe Snapchat, el adaugă că „tiparul nostalgiei se instalează din nou”.
„Aceste amintiri și fotografii throwback nu sunt despre a pretinde că 2016 a fost perfect. Nu a fost. Dar emoțional, reprezintă o pauză – momentul de dinainte de epuizare, înainte de criza permanentă.”
Psihologul Clay Routledge, specializat în studiul nostalgiei încă din 2001, a declarat pentru BBC că este „reticent în a acorda prea multă importanță unui singur an”.
