România a intrat în 2026 cu un deficit de forță de muncă estimat la aproape 600.000 de angajați, potrivit datelor agregate din mediul de business și instituții publice. În același timp, Guvernul a redus contingentul de muncitori străini la 90.000 de persoane, cu 10.000 mai puțin față de anul trecut. Presiunea pe piața muncii crește, iar soluțiile sunt tot mai limitate, potrivit Mediafax.
Contrar percepției publice, muncitorii străini nu mai sunt aduși doar pentru șantiere sau restaurante. Cererea explodează în transporturi, pentru șoferi de TIR, dar și în zona serviciilor private, mai ales pentru personal domestic. România urmează un trend deja vizibil în Italia, Spania sau Germania, unde munca în gospodării este susținută masiv de lucrători din afara UE.
Cele mai căutate sunt așa-numitele profile „bune la toate”: bone, menajere, grădinari, șoferi de familie și muncitori polivalenți – handyma, potrivit ziare.com. Acești „asistenți personali” locuiesc, de regulă, în casa angajatorului și acoperă o gamă largă de sarcini: de la îngrijirea copiilor la cumpărături, animale de companie și mici reparații.
Cererea vine în special din partea familiilor cu venituri mari, din marile orașe, dar și din localități mai mici. Specialiștii în recrutare spun că nu locația contează, ci nevoia reală și capacitatea financiară. În multe cazuri, costul lunar depășește 1.200-1.500 de euro, cu tot cu cazare și masă.
Până acum, acești lucrători au fost încadrați într-o zonă legală ambiguă, sub titulatura de „asistenți personali”, fără limite clare ale atribuțiilor. Asta se schimbă radical în 2026. Noua ordonanță de urgență intrată în vigoare pe 31 decembrie 2025 redefinește strict asistența personală și o limitează la îngrijirea persoanelor cu handicap, pe bază de atestare profesională. Practic, portița prin care muncitorii „buni la toate” erau aduși legal se închide.
Agențiile avertizează că România riscă să piardă exact tipul de personal pentru care există cerere reală. Statul va decide ce meserii pot fi „importate”, o abordare care ridică semne de întrebare privind flexibilitatea pieței muncii. În lipsa unor ajustări rapide, deficitul de personal riscă să se adâncească, iar munca la negru să revină în forță.
