După decenii de supraexploatare, poluare și presiuni climatice, lumea intră într-o eră de „faliment global al apei”. Cantitățile de apă din râuri, lacuri și straturi acvifere se epuizează mai repede decât le poate regenera natura, arată un raport al Organizației Națiunilor Unite (ONU), citat de AFP, potrivit Hotnews.
„Termenii «stres hidric» și «criză a apei» nu mai sunt suficienți pentru a descrie noile realități mondiale”, notează raportul Institutului Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate.
Acești termeni au fost „formulați ca avertismente referitoare la un viitor încă evitabil”, însă de atunci lumea a intrat într-o „nouă fază”, iar numeroase sisteme hidrice s-au degradat iremediabil, necesitând o nouă clasificare, au subliniat cercetătorii, potrivit Agerpres.
Pentru a descrie noua situație, raportul propune termenul de „faliment hidric”, o situație în care consumul de apă pe termen lung depășește reînnoirea resurselor și dăunează naturii atât de grav încât nivelurile anterioare nu pot fi restabilite în mod rezonabil.
Acest fenomen se traduce printr-o retragere a marilor lacuri și prin creșterea numărului de cursuri majore de apă care ajung să nu se mai verse în mare în anumite perioade ale anului.
Zonele umede dispar la rândul lor pe scară largă. Aproximativ 410 milioane de hectare – aproape cât suprafața Uniunii Europene – au dispărut în ultimii 50 de ani. Un alt semn al acestei penurii hidrice: aproximativ 70% din principalele pânze freatice utilizate pentru apa potabilă și irigații se confruntă cu un declin pe termen lung.
Crizele de tip „Ziua Zero”, când cererea de apă depășește resursele disponibile, obligând populația să închidă robinetele și să raționalizeze strict consumul de apă, devin din ce în ce mai frecvente în orașe.
Schimbările climatice agravează problema, antrenând topirea a peste 30% din masa glaciară mondială după 1970 și diminuarea cantităților de apă provenită din topirea sezonieră a zăpezii, de care depind sute de milioane de persoane.
Consecințele sunt vizibile pe fiecare continent locuit, chiar dacă nu toate țările sunt afectate, la nivel individual, de o penurie de apă, a explicat, pentru AFP, Kaveh Madani, specialist în științe ale mediului și autor al raportului.
„Dar acest lucru ne avertizează asupra faptului că multe sisteme din întreaga lume se află în situație de faliment’ și este necesară o revizuire a politicilor, a afirmat directorul institutului, considerat ‘laboratorul de idei pe tema apei” al ONU, la originea acestui raport. „Să recunoaștem această realitate dură acum, înainte de a provoca daune ireversibile”, a adăugat el.
Raportul, care se bazează pe date și statistici existente și pe o versiune verificată în regim peer-review, „scoate în evidență o realitate dură: criza globală a apei a ajuns la un punct fără întoarcere”, a declarat Tim Wainwright, director general al organizației neguvernamentale WaterAid.
Unii oameni de știință, care nu au fost implicați în acest raport, au salutat atenția acordată problemei apei, însă au avertizat că situația variază considerabil de la o regiune la alta, iar o declarație globală generală ar putea umbri unele progrese realizate la nivel local.
