Luiza Rădulescu Pintilie
A căzut, alb, ca un roi de fluturi mari, așteptata zăpădă,
Îmbrățișând copaci, poteci, case și inimi…
A nins din cerul înalt, solemn, ca o odă,
Acoperind deznădejdi, dureri și neștiutele patimi.
S-a prefirat în zori, din văzduh, o înstelată ninsoare
Coborând parcă umbra norilor aici, pe pământ,
Cât să scrie cu cerneluri cerești o scurtă scrisoare
Ca un dor, ca un vis ori ca un nerostit jurământ.
S-au așternut peste noi iernatice aripi de îngeri
Purificând din nerostitele-nlăcrimări sufletești
Îndepărtând din purtatele-n taină grele poveri,
Din frământările lungilor nopți omenești
Spre a privi mai clar spre înalturi cerești
Și cu nădejde înspre neașteptate încercări pământești,
Sub binecuvântate ocrotiri îngerești.
* * *
A căzut, alb, ca un roi de fluturi albi, așteptata zăpadă,
A nins din cerul înalt, solemn, ca o odă…
(5 ianuarie 2026)
